Now Reading
Brandul de tara

Brandul de tara

E deja o buna bucata de timp de cand discutam in mod intens despre brandul de tara. Intr-un fel, ar parea justificat pentru ca astazi ceea ce nu este un brand practic nu exista. Dar brandul nu se creaza substituind realitatii o imagine oarecare, oricat de creativa si de memorabila ar fi aceasta. Imaginea unui brand trebuie sa corespunda realitatii si valorilor reale ale acelui brand. Imaginile mincinoase de brand aduc, in timp, prejudicii mult mai mari decat pretinsele avantaje.

Nu poti sa mediatizezi Romania drept tara in care sunt calarite zebrele. A existat, e drept, si un curent al imaginii negative… Clipuri publicitare pentru paste de dinti in care vedeai cum ii cad omului dintii din gura. Pe aceasta directie, sigur ca poti sa creezi drept imagine emblematica pentru Romania cea a unei tari in care vei fi agresat de vampiri ce coboara asupra ta in zbor planat, incercand sa exploatezi imensa publicitate facuta in jurul cartilor si filmelor cu Dracula, vampirul din Carpati. La fel de bine am fi putut porni de la eticheta castigata la inceputul anilor ‘90 de “mancatori de lebede”. Dar o astfel de campanie publicitara, caci mi-e si greu sa vorbesc in aceste situatii despre un brand, ne-ar aduce oare vreun beneficiu?

Dar sa ne uitam la alte tari. Care este brandul de tara al Frantei? Pentru fiecare, Franta reprezinta altceva. Dar, in acelasi timp, este cate ceva din multiplele ei valori. Este Parisul care, la fel precum Bretania, Normandia sau Provence-ul, reprezinta in sine un brand. Este Muzeul Louvre, Muzeul Rodin, Centrul Pompidou, Catedrala din Chartres, castelele de pe Valea Loarei si lista poate continua, fiecare dintre ele reprezentand branduri autentice. Dar nu mai putin importante sunt vinurile sau branzeturile frantuzesti si nu poti uita nici de nenumaratele festivaluri, incepand cu cel de la Cannes. Franta este si Coasta de Azur, la fel precum este si Mont Blanc-ul. Cum s-au creat aceste branduri? Calarind zebre? In mod sigur, nu! Ele s-au creat in timp, prin evenimente culturale, festivaluri, literatura si prezentari turistice nemincinoase. Parisul s-a impus, mai mult chiar decat prin prestigioasa lui arhitectura, prin viata culturala de exceptie a acestui oras, dar si prin turneul de tenis de la Roland Garros.

Nimic nu a contribuit mai mult la faima lacului Maggiore decat cartea lui Hemingway Adio, arme! Un exemplu demn de atentie il reprezinta si modul in care in ultimele decenii a fost creat brandul de tara al Australiei. O stralucita imbinare a dezvoltarii infrastructurii tarii cu finantarea unor adevarate filme artistice care sa prezinte intr-un mod memorabil valorile acestei tari-continent si prin organizarea de evenimente care sa atraga in mod real atentia lumii. Si astazi, Australia este cu adevarat un brand cunoscut de toata lumea, dar nu este tara in care calaresti zebre si nici macar canguri.

Cecilia Caragea, consultant comunicare: Pentru a ne construi brandul de tara pe care ni-l dorim, trebuie mai intai sa ne descoperim propriile valori, valorile prin care vrem sa fim recunoscuti si prin care vrem sa ne definim

Dar cum stam in cazul Romaniei? In timp ce noi ne maimutarim asteptandu-l pe Dracula si calarind zebre, ne distrugem infrastructura. Soselele sunt printre cele mai proaste din toata lumea. Trenurile merg mai incet decat pe oricare alt continent. Este mai greu sa ajungi de la Arad la Bucuresti decat din Italia, Elvetia sau Germania pana la granita noastra. Vestigiile arheologice si arhitecturale se degradeaza si, de multe ori, sunt efectiv devastate. Este un dezastru pe care il deplang strainii si incearca sa ne trezeasca la realitate. Printul mostenitor al tronului Marii Britanii se indragosteste de Romania, isi cumpara proprietati in Transilvania si se implica in salvarea patrimoniului nostru cultural. In cadrul vizitei istorice a Papei Paul al II-lea in Romania, acesta a folosit memorabila sintagma: Romania – Gradina Maicii Domnului. Despre vestigiile stravechi descoperite pe teritoriul nostru vorbesc, se intereseaza si scriu cercetatori din lumea intreaga, inclusiv din SUA, dar ele sunt desconsiderate de noi, siturile arheologice fiind lasate prada cautatorilor de comori. Cati romani cunosc importanta ceramicii de Cucuteni, mult mai veche decat cea greceasca? In mod cert, mai putini decat cercetatorii si vizitatorii expozitiilor americane sau decat cititorii articolelor din The New York Times. Alte tari ar plati bani grei pentru a organiza si mediatiza astfel de evenimente. Noi nici nu vrem sa stim ca le organizeaza altii pentru noi. In schimb, ii invatam pe copii ca Stefan cel Mare era un afemeiat betiv. Brancusi, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati artisti ai secolului XX, ne-a lasat o capodopera absoluta. Ansamblul de la Targu Jiu. Iar in imediata apropiere se afla Hobita, satul natal si casa batraneasca, pastrata din fericire pana astazi. Nenumarati turisti trec dintr-un continent in altul pentru a-i putea admira putinele opere expuse in muzee. Unul dintre punctele importante de atractie din Paris il reprezinta atelierul artistului. Si nu e lipsit de semnificatii ca artistul a vrut sa-l doneze statului roman, dar acesta nu a acceptat. Pentru nici o tara civilizata, care ar vrea sa-si dezvolte turismul si sa-si creeze un autentic brand de tara, nu ar fi nici o dificultate sa promoveze valorile de la Targu Jiu, care reprezinta un sumum al creatiei brancusiene. Dar noi nu suntem in stare nici macar sa organizam la Bucuresti meciul lui Bute… Prilej mai bun de a aduce Bucurestiul si Romania in casele a milioane de oameni de pe toate continentele e greu de gasit. Dar pe noi nu ne intereseaza. Noi preferam zebrele… Atunci cand la inceputul anilor ‘90 a existat oportunitatea de a infiinta in Romania un circuit de Formula I nu ne-a interesat. A fost creat in Ungaria. Hungaroring a devenit rapid unul dintre cele mai importante branduri ale Ungariei. Datorita activitatii culturale intense, Sibiul tinde sa devina un brand european. Festivalul de film de la Cluj tinde si el sa capete o reala notorietate europeana, precum cel de teatru de la Sibiu. Dar toate sunt initiative personale, practic fara aportul statului.

Avem o natura unica. Nu litoralul care, chiar daca la sfarsitul anilor ‘60 si in perioada anilor ‘70 reusise sa se impuna, hotelurile fiind pline de straini, s-a degradat deja din anii ‘80. Dezvoltarea industriala cu amenajarile marilor porturi si Combinatul Petrochimic au schimbat cu totul peisajul, la fel si curentii marini care au mancat superba plaja care facuse faima Mamaiei. Litoralul isi poate reveni, dar nu el nu poate reprezenta adevarata atractie turistica a Romaniei. Chiar daca s-a defrisat imens, in Carpatii nostri se ascund inca nenumarate locuri unice in Europa. Pericolul il reprezinta distrugerea in ritm accelerat a zonelor traditionale. Nimeni nu va veni in Romania pentru a vedea vile de tip occidental. Dar nenumarati straini ar fi fericiti sa poata veni in conditii civilizate si sa admire frumusetile noastre traditionale. Printul Charles este un exemplu. El este in acelasi timp un adevarat aparator si ambasador al acestor valori.

Pestera de la Altamira reprezinta un adevarat brand pentru Spania. Conservata si in locul ei fiind amenajat, ca o replica aproape fidela, un muzeu, Altamira reprezinta astazi una din marile atractii turistice ale Spaniei. La noi, despre vestigii la fel de importante, precum cele din Tara Hategului, unde au fost descoperite oua si schletele unei specii unice de dinozauri pitici, nu au auzit nici politistii locali. Tinand cont de nenumarate alte vestigii din zona, precum Densus, cetatile dacice si Sarmizegetusa Ulpia Traiana, dar si fascinanta rezervatie a Retezatului, zona este infinit mai atractiva decat cea de la Altamira. Doar ca aici nu exista nici o facilitate turistica…

Aveam in tara nenumarate statiuni balneoclimaterice cu o valoare terapeutica recunoscuta de o lume intreaga. Baile Herculane, de exemplu, au cucerit cu apele lor aristocratia Romei antice. Astazi toate aceste statiuni privatizate intr-un mod pe care, hai, sa-l numim, intr-un mod delicat, cu totul neinspirat se zbat in ruina.

Un brand national insemna insa, in primul rand, si constiinta propriei valori. Atat a ta ca persoana, cat si a tarii, a neamului caruia ii apartii. Pentru ca vorbeam despre Franta… Cu greu ai putea gasi un francez care sa nu fie mandru de faptul ca e francez. Cu greu ai putea gasi un francez care sa nu fie mandru de Revolutia Franceza sau de Napoleon, chiar daca Revolutia Franceza a insemnat si atrocitati inimaginabile, iar Napoleon a insemnat si sacrificarea inutila a vietii atator francezi. Dar tot atat de greu vei gasi un francez care sa nu reactioneze la orice derapaj al alesilor sai. De ce reactioneaza? Pentru ca ii pasa de viata lui si in egala masura pentru ca viitorul Frantei nu este o vorba goala pentru el. Noi ne desconsideram istoria si ne dezinteresam de ce fac conducatorii. Este un sindrom extrem de grav. Cand se instaureaza un astfel de sindrom nu poti realiza nimic, nici tu ca individ, nici ca tara. In aceste conditii, brandul de tara nu poate fi decat unul derizoriu. Originile si cauzele sindromului le cunoastem. In primul rand este vorba despre falsificarea si terfelirea istoriei noastre in anii comunismului. De ce au continuat sau chiar s-au agravat aceste tendinte dupa ’89 e greu de inteles… In orice caz, asa cum ne-a tinut acum, de ziua Americii, o lectie chiar ambasadorul SUA la Bucuresti, nu avem voie sa spunem Asta e!, trebuie sa stim si sa repetam pana ce incetam sa mai uitam: Noi putem!, We can!

Niciodata, unui dac nu ar fi fost nevoie sa-i aduci aminte acest lucru. Respectul si datoria fata de istoria si de stramosii lui, fata de el insusi si de viitorul urmasilor lui, reprezenta un set de valori inscrise in adancul fiintei lui. Daca acum toate acestea, in urma ultimelor sase decenii de istorie, au amortit, trebuie sa le trezim la viata sau altfel viitorul nostru este ratat. Daca nu putem altfel, hai, macar sa ascultam lectia pe care ne-o da un ambasador. Trebuie sa intelegem ca Noi putem! 

Putem sa ne recastigam increderea in noi. Putem sa ne construim un viitor. Putem sa reconstruim o tara. Si atunci brandul de tara vine de la sine. Pentru ca brandul de tara suntem, inainte de toate, chiar noi. Noi, cu ambitia, cu munca, cu realizarile si cu intransigenta noastra. Trebuie sa ne cunoastem istoria si sa fim mandri de ea. Trebuie sa intelegem lumea in care evoluam si sa participam activ la formarea si transformarea ei. Trebuie sa fim intransigenti cu noi insine si cu alesii nostri.

Ni se repeta o minciuna sfruntata. Democratia nu reprezinta doar exprimarea dreptului de vot, democratia nu se rezuma la un act repetat o data la patru sau la cinci ani. Democratia reprezinta o stare permanenta de spirit. Democratia se bazeaza pe o constiinta vie si treaza. Ea pretinde sa urmaresti, clipa de clipa, viata cetatii si sa iei atitudine la orice derapaj pe care il constati. Sa iei atitudine atunci, imediat, nu peste patru ani. Pentru ca este viata ta si a tarii tale. Si nu ai timp sa astepti. Nici ceilalti nu asteapta. Dar nu pretinde celorlalti, inainte de a-ti pretinde tie insuti. Si atunci, cu siguranta, poti. Si tu ca individ si ca tara. Atunci vei fi respectat, atat tu ca persoana, cat si tara cu care te identifici. Atunci vei fi apreciat. Si atunci vei fi un brand.

Dacii nu au inventat un brand. Ei au fost un brand. Au reprezentat un simbol si o valoare de sine statatoare asa cum reiese din toate scrierile epocii. La fel trebuie sa fim si noi. Pentru ca putem! Brandul de tara suntem noi. Sau altfel nici nu mai suntem… Sau vreti sa devenim adevarati mascarici care calaresc zebre imaginare? Suntem un popor apreciat pentru valorile sale de o lume intreaga. De ce vrem oare sa ne dezicem de ele pentru a ajunge de rasul acestei lumi? Francezii canta si astazi La Marseillaise patrunsi pana in adancul fiintei lor. Intr-o vreme la fel cantau si romanii Desteapta-te romane! In Franta, la fel ca in America si in multe alte tari, ultrajul la drapel si la imnul national reprezinta un delict major, sanctionat nu numai de lege, dar, in primul rand, la modul cel mai sever de opinia publica. Si aici mai intervine un aspect esential. Implicarea noastra, a tuturor. Aceasta implicare personala este cea care face diferenta intre fatidicul Asta e! si hotaratul Noi putem!, We can! Nu cu inversunare, ci cu hotarare, cu relaxarea celui care stie nu numai ca poate, dar stie in primul rand ca va face si va izbandi. Trebuie sa reinvatam ca putem si vom putea. Doar de noi depinde! De aceea v-am propus sa fim Dacic Cool. Poate fi mai mult decat un brand personal si un brand de tara…

View Comments (7)
  • Dincolo de aspectul romanesc, natural si atat de frumos al costumelor prezentate in fotografie, apreciez tonul “interactiv” – as putea spune – pe care il are articolul. Te trezeste la viata si iti aduce aminte (in cazul in care ai cazut intr-un somn adanc) ca esti roman, esti dac… si poti fi cool!

  • Draga Rodica, Multumesc tare mult pentru comentariu si… felicitari pentru frumoasele articole Dacic Cool, pe care sunt convinsa ca foarte multi le citesc cu mare bucurie!

  • Foarte sugestiv articolul! Asa este, NOI suntem brandul de tara si depinde de noi, copii, nepoti, stranepoti, ca tot ceea ce e pur romanesc si autentic sa nu fie ingropat intr-o nemiloasa uitare. Ce poate fi mai sublim pentru o tara decat asemanarea cu “Gradina Maicii Domnului”? Sa nu uitam ca taranul roman stia sa practice o teologie concreta in viata de zi cu zi, incepand lucrul cu rugaciune si avandu-l pe Dumnezee prezent in suflet in permanenta. Si pe mine ma intriga ceea ce invata astazi istoria despre Sfantul Stefan cel Mare, e dureros ca scoala nu ne mai invata patriotismul…Multumim pt. Articol!

  • Si eu multumesc mult de tot! Poate ca mai avem totusi o speranta… Astazi, in ziua aniversarii Unirii Principatelor, cred ca ar trebui sa meditam la ceea ce vrem sa fim, la ceea ce vrem sa devenim cu adevarat, sa ne rugam si sa muncim pentru ziua de azi si ziua de maine… Care de noi depinde!
    Ma bucur alaturi de toti cititorii Dacic Cool de articolele dumneavoastra, despre traditii, credinta, suflet romanesc! Va asteptam cu drag cu comentarii si articole. Ne fac bine!

  • Daca rasfoim filele istoriei, realizam ca noi, romanii, am fost supusi in mod repetat la greutati si le-am depasit intotdeauna cu acel strop de speranta pe care fiecare roman il mai are in suflet! Este foarte adevarat: maine depinde de cum am gestionat ziua de astazi, maine depinde de valorile insuflate copiilor nostri. Maine e in mainile noastre!

Leave a Reply to Adel Cancel reply

Your email address will not be published.

114 K
Scroll To Top