Comunicare, un cuvant aproape magic
Fiecare epoca, fiecare moment, isi are propriile obsesii si propriile cuvinte magice, iar astazi, fara indoiala, comunicarea reprezinta o astfel de problema. Telefonul mobil, e-mail-ul, intalnirile de afaceri, chiar si shopping-ul sau diferitele petreceri, reprezinta tot atatea provocari, tot atatea examene pentru aptitudinile noastre de comunicare. Practic, toata viata, intreaga zi, de cand ne trezim si pana adormim seara, traim sub aceiasi presiune a comunicarii. Si de ea, de comunicare, de aceasta arta, stiinta sau tehnica, dupa cum vreti sa o privim, depinde in mare masura imaginea noastra in ochii celorlalti, si nu in mai mica masura succesul, victoriile sau infrangerile noastre din viata, fie ea profesionala sau personala.
Si tot de capacitatile noastre de comunicare depinde si modul nostru de a-i intelege pe ceilalti. Pentru ca a comunica nu inseamna doar a transmite mesaje, fie ele verbale sau nonverbale, ci in egala masura a intelege, a decripta mesajele primite, caci comunicarea nu este apanajul monologului. A comunica nu inseamna a-ti face publice obsesiile, ci a sonda prin mesajele tale lumea. Iar ecoul care ti se intoarce reprezinta partea cea mai valoroasa a unei comunicari. Din analiza lui, ii putem intelege sau intui mai bine pe cei din jur, ne putem optimiza comunicarea si putem descoperi modul in care ne putem imbunatati propria imagine. Aici este de descoperit acel izvor miraculos al succesului sau, dimpotriva, de aici se poate aluneca pe acel topogan nemilos al caderii personale.
Traim intr-o epoca in care comunicarea se instapaneste tot mai autarhic asupra noastra. Fie ca ne place, fie ca nu. Ea reprezinta marea provocare a timpului nostru. Iar pe zi ce trece comunicarea are mereu, tot mai putin, de a face cu puhoiul de informatii care se revarsa peste noi atat de strivitor si de impersonal. Astazi, suntem mereu mai mult in masura sa selectam, sa realizam un acord fin al streaming-ului de informatii la care ne racordam. Informatii pe care le primim in functie de informatiile pe care, la randul nostru, le emitem. In ultima instanta, comunicarea tinde sa devina insusi modul nostru de a trai, cheia succesului si masura valorii noastre in ochii celorlalti, dar de multe ori chiar si in proprii nostri ochi.
De aici porneste insa si marea capcana. Devine tot mai usor sa te privesti ca pe un simplu pion in acest imens univers comunicational. Sa depinzi tot mai mult de el si sa uiti ca, inainte de orice altceva, esti, ai fost si ramai tu insati, acea minunata creatie a lui Dumnezeu. Si nu ai voie sa uiti sa te rogi, sa dezmierzi florile, sa te bucuri de susurul izvoarelor si de razele soarelui. Sunt tot forme de “comunicare”, dar mai degraba de comuniune… Secolul XXI ne-a aruncat intr-un iures, intr-un fascinant iures al comunicarii, dar nu e cazul sa ne pierdem rostul nostru mai profund de a fi. In fond, o simpla floare e mai bogata in sensuri, in candoare, in caldura, mai datatoare de viata decat intreg streaming-ul actual de comunicare. Si sa nu uitam ca echilibrul e necesar in toate…
Cate ceva despre toate acestea am discutat zilele trecute impreuna cu Ioana Brusten, realizatoarea excelentei serii de emisiuni Intalniri capitale de la Radio Bucuresti.