De ce trebuie sa murim de frig?

Inainte de ’89 in majoritatea oraselor s-au construit sisteme de termoficare. Randamentul  centralelor si al conductelor prin care agentul termic ajungea la punctele termice, unde caldura era transferata din circuitul primar in cel secundar, dar si al conductelor care faceau legatura cu fiecare apartament in parte era sub orice critica. Din aceasta cauza, costul gigacaloriei era imens. Asa ca, inainte de ’89, ajunseseram sa murim de frig… Dintr-o dragoste greu de explicat, altfel decat prin sumele imense care s-au “sifonat” prin acest sistem, nu s-a renuntat la termoficare, cu toate ca ar fi costat mult mai putin sa se treaca la centrale de bloc sau de apartament cu un randament cu mult mai bun. In plus, prin aceasta trecere fiecare ar fi consumat dupa nevoi si dupa posibilitati. In schimb, s-a investit imens atat intr-o asa-zisa reconditionare a sistemului, cat si in subventionarea gigacaloriei pe care populatia evident nu avea cum sa o plateasca la costurile aberante pe care le impunea acest sistem defectuos de termoficare. Unde am ajuns astazi? Considerand intr-un fel absolut corect ca este aberant ca statul sa arunce in timp de criza sume imense pe apa sambetei pentru a subventiona aceste pierderi, subventiile sunt taiate. Dar ce punem in schimb? Trecand deja la descentralizare in mod evident fiecare primarie ar trebui sa-si gaseasca solutia optima pentru propria localitate. Numai ca o astfel de trecere necesita timp pentru analiza, proiect, finantare si apoi executie. Numai ca iarna nu asteapta. Astfel ca acum mii sau poate chiar zeci si sute de mii  de oameni din diferite colturi ale tarii tremura de frig pentru ca primariile nu au bani pentru combustibil si, evident, nimeni nu poate face minuni peste noapte.

Cred ca in acest caz se pun doua probleme. In primul rand, faptul ca fiecare dintre noi ne-am complacut in aceasta situatie in care e simplu sa spui Prostu’ plateste! In cazul acesta statul! Sau, de multe ori, afirmatia se aplica si ideii ca doar vecinii prosti platesc, iar cei destepti acumuleaza datorii. Si astfel nimeni nu a luat lucrurile in serios, considerand ca e normal ca statul sa plateasca la infinit caldura irosita de un  sistem ce trebuia demult desfiintat. In al doilea rand, statul ne-a obisnuit si  inainte de ’89 si dupa aceea cu ideea ca noi nu avem nimic de spus, ca e undeva acolo sus un tatic care le stie pe toate si care le face pe toate. O doctrina care consider ca ne-a costat extrem de scump si de care cred ca ar trebui sa ne descotorosim cat mai repede si sa intelegem ca suntem responsabili de viata noastra si de soarta tarii noastre.

Insa nu cred ca este posibil sa asisti cu indiferenta la modul in care atatia oameni sunt lasati sa moara de frig. Si nu  este numai problema oraselor in care sistemul este cu totul blocat. Este si problema celor cu venituri mici din celelalte localitati. Cum sa plateasca o incalzire care costa mai mult decat venitul lor lunar? Sunt intrebari care cred ca intr-o tara normala ne privesc pe toti. In afara de cazul in care am fi ajuns la o asemenea decadere umana incat sa nu ne mai  intereseze ce se intampla cu cei de langa noi… Este o posibilitate pe care nu o accept si in care nu pot sa cred. Nu este vorba de a pleda pentru vreo forma de egalitarism. Este normal ca acela care-si permite sa incalzeasca o casa cu zeci de camere, in timp ce altul cu venituri mai mici sa trebuiasca sa se multumeasca incalzind o singura camera. Dar sub nici o forma nu cred ca putem accepta cinismul de a-i condamna sa moara de frig pe cei cu venituri mai mici. Si asta, indiferent de explicatii, de justificari sau de acele nenumarate motive pe care suntem atat de talentati in a le cauta, a le gasi si invoca. Cred ca exista o limita peste care nimeni nu are voie sa treaca! Respectarea demnitatii celui de langa noi! Cred ca nici unul dintre noi nu ar trebui sa poata dormi linistit atata timp cat altii mor in timpul acesta de frig, parasiti  in cavourile lor numite locuinte.