Europa, incotro?

Au trecut doar doua saptamani de la summit-ul din 26 octombrie si situatia este deja radical schimbata. Nu in bine, ci in rau! Iar evenimentele risca sa se precipite! Am incercat atunci sa fac o  succinta analiza a situatiei din acel moment si a perspectivelor ce se deschideau cu multiplele lor semne de intrebare. Sub titlul Un punct de cotitura in managementul crizei, salutam luarea unor masuri care dadeau speranta unui nou inceput de drum la nivel european. Obtinerea unui consens era de asteptat sa linisteasca pe moment pietele financiare si sa conduca la un inceput de redresare a burselor. Si, pe moment, asa s-a si intamplat. Insa doar pe moment. Pentru ca apoi a aparut imprevizibilul… Acel “accident” pe care nimeni nu l-a putut anticipa… Aici este marea problema care incepe sa devina mereu  mai  evidenta si mai periculoasa: iresponsabilitatea politicienilor!

Laudam in postarea mentionata mai sus abilitatea guvernului Greciei care stiuse sa se foloseasca de protestele atat de dure ale populatiei pentru a negocia conditii nesperat de favorabile pentru Grecia. Insa, in loc sa exploateze acest memorabil succes, acesta se pare ca le-a luat pur si simplu mintile… Poate ca nu le strica daca ar fi stiut proverbul romanesc ca ulciorul nu merge de multe ori la apa si ca nu trebuie sa intinzi prea tare coarda, ca se rupe… Este exact ce au facut. Imbatati de succes, au crezut ca de-acum Europa va juca dupa bunul lor plac, fara sa inteleaga un fapt evident si anume ca intinsesera deja coarda la limita. A juca pe limita este, fara indoiala, o arta si ea iti poate aduce avantaje imense, asa cum s-a si intamplat in cazul Greciei pana la cacialmaua referendumului. Dar depasirea limitei poate reprezenta un dezastru. Din pacate, in acest caz, nu se poate spune ca dezastrul a venit inainte de toate pentru ei, ci pentru toata lumea… Si atunci se naste o intrebare serioasa pe care cred ca Europa nu va intarzia sa si-o puna. Daca nu cumva Grecia trebuia penalizata mai demult, de cand a inceput acest joc? Si raspunsul, care s-ar putea sa fie disproportionat, s-ar putea sa ne coste scump, pe noi toti. Grecilor, incercand sa supraliciteze si sa-si sporeasca avantajele, li s-a parut inteligenta o miscare absolut puerila. Sa anunte organizarea unui referendum. Cu alte cuvinte, oficialii greci au agreat si au semnat intelegerea din 26 octombrie. Dar asta nu avea nici o valoare. Ea trebuia acum sa fie ratificata de popor. Adica acordul semnat devenea doar o mare pacaleala… Evident, sperau ei, astfel vor putea renegocia conditiile intelegerii, pentru ca ele sa poata fi acceptate de populatie. Cu alte cuvinte, sa forteze mana partenerilor de negociere si sa obtina si mai mult. S-au inselat insa dramatic! Nemultumitului i se ia darul! Riposta fireasca si extrem de dura a partenerilor europeni i-a pus in situatia de a accepta conditiile negociate si semnate chiar de ei sau de a impinge tara in faliment. Si… stupoare! Spre deosebire de aprecierea multor analisti, peste 90% dintre greci nu agreau o iesire a Greciei din zona euro. Si este normal daca tinem seama de starea de saracie in care se gasea Grecia inainte de intrarea in U.E. si de anii cumpliti de instabilitate politica, de dictatura si de razboi civil prin care a trecut Grecia dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Populatia se pare ca are o memorie mai buna decat politicienii si decat analistii. De fapt, ea era cea care suferise si care urma sa sufere. Faptul ca a trebuit sa demisioneze guvernul este o consecinta fireasca si  binemeritata. Ramane de vazut daca schimbarea va reprezenta un progres sau dimpotriva, caci liderul opozitiei este tocmai cel care a condus Grecia cu niste ani in urma la acumularea imenselor ei datorii, impingand-o astfel in actualul ei dezastru. Iar alegerile preconizate pentru februarie vor aduce si ele noi incertitudini si instabilitati economice. Din fericire, pe moment, se pare ca viitorul premier va fi Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, desemnat acum de presedinte cu formarea noului guvern de uniune nationala.

Imensa gafa a fostului guvern a afectat in primul rand, asa cum era si normal, pietele financiare, anuland efectul pozitiv al summit-ului si conducand la o noua scadere a burselor, la noi instabilitati financiare. In aceasta situatie, nu pot sa nu-mi aduc aminte de vechea atentionare: Fereste-te de cadourile grecilor!, la care eu as adauga: Ia seama la promisiunile lor, s-ar putea sa fie otravite, mincinoase si periculoase! Cel putin asa s-au dovedit a fi cele de miercuri, 26 octombrie. Ele au dat o noua pagina in criza datoriilor suverane, o noua pagina in istoria actuala a Uniunii Europene, iar consecintele vor fi pe termen lung, ele conducand la noi si noi evenimente, declansand o noua turbulenta ale carei rezultate au inceput deja sa apara. Si, din pacate, ele nu aduc nimic bun…