Managementul crizei

Crizele sunt inevitabile. Nimeni nu poate scapa de ele, indiferent ca ne referim la propria cariera, la viata de familie, la activitatea unei firme, la evolutia pietelor, la relatiile diplomatice sau la mediul inconjurator. O criza prost gestionata poate conduce la adevarate catastrofe – faliment, prabusirea pietii, destramarea familiei printr-un scandal urat, prabusirea nivelului de trai, crize sociale sau politice cu adevarat dezastruoase. Asa cum spuneam, crizele sunt inevitabile… Dar trebuie sa fim intotdeauna gata sa le gestionam corect!

Gestionarea crizelor
Evolutia crizelor depinde de noi sau, mai exact, de cei in masura sa le gestioneze. Iar din acest punct de vedere totul incepe cu managementul informatiei. Informatia nu poate fi asteptata. Ea trebuie cautata. Este prima datorie in caz de criza – de a face orice efort pentru a obtine informatia, exacta, corecta, cat mai rapid, in timp real. Apoi informatiile nu se arhiveaza, ci se coroboreaza, pentru a conduce prompt la evaluari si la reactii rapide. In absenta informatiei, esti ca un orb in mijlocul traficului. Cand te aproprii de o trecere de pietoni trebuie sa-l observi pe cel care traverseaza strada din timp, pentru a putea frana inainte, nu dupa ce l-ai lovit.

Capacitatea de analiza, predictie si reactie este un al doilea punct crucial in managementul crizei. Fara o intelegere si o analiza corecta, informatia este inutila sau poate fi, chiar mai rau, contraproductiva. Interpretarea incorecta a unei informatii poate conduce la decizii catastrofale, indiferent ca greseala provine din neintelegerea informatiei sau a sistemului in cadrul caruia operezi. Daca confunzi volt-ul cu watt-ul poti arunca in aer intreg sistemul energetic.

Apoi  intervine un al treilea factor, viteza de reactie. Aceasta face diferenta. In functie de viteza de reactie, aceeasi masura poate fi salvatoare sau contraproductiva.

In plus, trebuie sa cunosti cat mai bine structura a carei criza vrei sa o gestionezi. Oameni, mijloace tehnice, organizare, mentalitati si mod de reactie la stres. Daca ordoni Foc! trebuie sa stii daca oamenii aia o sa traga cu sageti, cu gloante sau cu misile nucleare. Daca organizezi o misiune de patrulare trebuie sa stii daca trimiti un ranit in carje, un convalescent sau un atlet, cu echipament de vara sau de iarna.

Si, ca in tot ceea ce facem, conteaza, in mod fundamental, cultura institutionala. Un aspect important al acesteia priveste morala. Ce e mai important, viata unui om sau o masina? Ii respectam sau ii desconsideram pe cei din jur? Incercam sa-i educam, sa-i incurajam sau sa-i umilim? Si aici intervine si capacitatea noastra de a intelege diversitatea. Si capacitatea noastra de a face fata diversitatii. Oamenii nu sunt toti la fel. Unii sunt tineri, altii batrani, unii sunt responsabili, educati si harnici, altii sunt lenesi sau, mai rau, pot fi escroci, hoti sau chiar criminali. Nu ii poti trata niciodata la gramada. Nu arestezi un intreg oras, pentru ca acolo se gasesc cativa criminali. Dar nici nu lasi criminalii sa-si faca de cap! Nu umilesti o clasa intreaga, pentru ca un elev a copiat la teza, dar nici nu-l lasi pe acesta nepedepsit. Nu aruncam anatema asupra chirurgilor, pentru ca doctorul Ciomu a facut o greseala de neiertat. Rezolvam cazul in speta. A folosi cazul elevului sau al doctorului respectiv pentru a conduce o discutie educativa cu scop preventiv si, prin aceasta, de stimulare, de motivare, in plan moral, e una, dar de a le folosi ca pretext pentru a-i umili pe toti in corpore este alta, iar efectul nu poate fi decat opus…
Problemele legate de cultura organizationala sunt dificile chiar si atunci cand ne referim la colective de mici dimensiuni, daramite atunci cand ne referim la un nivel mai amplu, de exemplu, la nivel social. In acest caz ele devin mult mai complicate si mai importante. Iar in situatii de criza greselile de acest gen pot declansa adevarate explozii.

Importanta comunicarii in situatii de criza
In caz de criza, mai mult ca oricand, comunicarea devine esentiala. Ea poate declansa o explozie ce pandea in stare latenta sau, dimpotriva, poate aplana o explozie care tocmai se declansa. Comunicarea este in egala masura o stiinta si o arta, dar ea este inainte de toate o masura a responsabilitatii si a respectului fata de ceilalti. O problema de constiinta si de morala, pentru a nu mai pomeni de aspectele legate de educatie si cultura.

Criza din aceasta iarna
Saptamanile trecute ne-am confruntat si continuam sa ne confruntam cu conditii meteorologice destul de severe. Ele nu ar fi trebuit sa comporte nici o asemanare cu adevaratele dezastre care apar in cazul unui cutremur sau al inundatiilor. Din bunul si simplu motiv ca eram preveniti de prognozele meteo si din cauza faptului ca fenomele acestea, legate de ninsori si viscol, produc efecte in timp, in mod gradual, in ore, zile si saptamani. Daca intervii din primul moment din care ai fost prevenit de prognoza meteo si apoi iei rapid masurile suplimentare care se impun, pe masura ce situatia evolueaza, nu ai cum sa ai probleme grave. Poti sa evaluezi gresit lucrurile si sa ti se inzapezeasca un tren, dar intervii imediat cu o freza si il deblochezi in cateva ore. In nici intr-un caz in cateva zile. Iar, la nevoie, oricum intervii si evacuezi oamenii sau le asiguri acolo, hrana, caldura si asistenta medicala. In nici intr-un caz nu ii poti abandona in zapada. Si nici pe cei inzapeziti pe sosele. Mai grav este cu cei blocati in sate, in casele lor, sub troienele de zapada, fara curent electric, fara mijloace de comunicare, fara caldura, apa, medicamente si asistenta medicala, nestiindu-se inca numarul exact al mortilor si numarul celor care au nevoie urgenta de spitalizare.

Autoritatile nu au cum sa asteapte sa primeasca vesti de la cei care nu au cum sa comunice! Trebuie sa actioneze! Pe front, un comandament al unei armate nu asteapta vesti de la o unitate incercuita si deja anihilata. Pe vremuri, comandantii trebuiau sa fie pe front, pentru a stapani informatia in timp real. Astazi, beneficiem de alte mijloace de comunicare… Trebuie doar sa stim si sa putem sa le folosim. Sigur, nu a fost si nu este o iarna usoara. Dar, in nici un caz, nu putem spune ca a fost una catastrofala. Ceea ce a fost insa de neimaginat a fost modul in care au actionat sau mai exact nu au actionat cei responsabili de gestionarea acestor probleme. Ne-am obisnuit, dupa cateva ierni incredibil de usoare, ca nu trebuie sa actionam in caz de ninsoare, caci zapada, asa cum vine, tot asa si pleaca… Ca doar de-aia e zapada, sa se topeasca… Cateodata e adevarat. Si, in asemenea situatii, poate ca e chiar mai intelept sa nu cheltuiesti sa o strangi, daca oricum se ea va topi inainte de a apuca sa ridice orice fel de probleme… Dar, daca vrei sa folosesti astfel de strategii, trebuie sa fii in stare sa intelegi, sa analizezi si sa reactionezi extrem de rapid, atunci cand vezi ca acest principiu inceteaza sa fie valabil. Iar situatia actuala tocmai asta pretindea! Si este de datoria statului sa ofere cetatenilor informatii prompte si corecte si sa ia masuri rapide si eficiente in caz de urgenta, pentru ca este responsabil de viata si de siguranta acestora. Oamenii nu pot fi abandonati, iar starea de normalitate trebuie restabilita cat mai curand. Cei care se fac vinovati trebuie pedepsiti, iar cei nesimtiti trebuie educati! Dar nu chiar in situatia de criza! E timp destul pentru asta mai tarziu. Iar intr-o tara in care abandonul scolar si analfabetismul sunt intr-o crestere rapida manifestarile criticabile, incorecte sau chiar antisociale, cred ca sunt inerente. Dar ele nu au nimic de a face cu neputinta celor batrani si bolnavi, pe care noi i-am lasat de izbeliste… Cred ca din evenimentele pe care le-am trait in aceste zile, avem cu totii extrem de multe de invatat.

Ce invatam dintr-o situatie de criza
Ceea ce am reusit sa invatam in aceste zile vom vedea, chiar mai repede decat ne asteptam. Vom vedea cum va fi gestionat noul val de ninsori care tocmai a venit. Apoi, vom vedea cum vom gestiona topirea zapezii. Topirea acestei cantitati imense de zapada, in zonele de ses, poate duce la inundarea locala si la probleme de izolare a unor microzone, daca nu sunt asigurate conditiile de drenare a apei. Este timp insa pentru a actiona preventiv!

Si mai este o problema. Sa speram ca nu vom da totul uitarii peste scurt timp… Pentru ca iernile in Romania pot fi chiar si mult mai severe. Desi nu se poate spune ca in Bucuresti a fost o iarna severa, Capitala a fost pret de zile intregi practic un oras izolat, atat centura, cat si iesirile spre marile sosele fiind impracticabile. La fel au stat lucrurile si in nenumarate judete. Cum s-ar putea ca o tara cu asemenea blocaje de trafic, care atrag evident si blocaje in activitatea economica, sa fie atractiva pentru investitori?! Ar trebui sa analizam lucrurile cu foarte mare atentie…

Din orice infrangere, din orice dezastru, esti obligat, pentru a putea merge mai departe, sa si inveti ceva. Intr-o zona geografica cu 2-3 luni de zapada pe an, trebuie sa dispui de utilajele de deszapezire necesare, atat pe sosele, cat si pe caile ferate. Si ma refer la utilaje de deszapezire, nu la utilaje de constructii. Apoi, trebuie sa existe procedurile si responsabilitatile clare, scrise si invatate, pe baza carora, factorii de raspundere sa actioneze prompt sau sa plateasca. Iar aceste masuri trebuie sa priveasca atat marile orase, drumurile nationale si caile ferate, cat si drumurile judetene si cele locale. Raspunderea nu poate fi doar a factorilor locali pentru ca pentru a lucra eficient trebuie sa existe in permanenta o stransa colaborare intre judete, mutandu-se utilajele si ansamblul fortelor de actiune, in zonele afectate.
Aceasta continua redistribuire de mijloace nu poate functiona corect, daca nu e bine coordonata. In acelasi timp, e vorba de coordonarea unui intreg ansamblu de institutii. De la firmele de deszapezire si alte mijloace locale la jandarmi si armata, fara a uita de rezervele de stat, atunci cand acest lucru se impune. Pentru ca tara in ansamblul ei trebuie sa fie functionala, in permanenta, daca vrem sa avem o economie performanta! Iar viata oamenilor trebuie sa fie in siguranta, pe intreg teritoriul Romaniei.

Importanta masurilor preventive
Chiar daca sunt inevitabile, crizele trebuie prevenite, trebuie luate masuri pentru a le intampina asa cum trebuie, pentru a le diminua efectele negative. De exemplu, in cazul situatiilor dezastruoase din aceasta iarna, nu se poate sa nu observam faptul ca practic s-a renuntat la parazapezi… Adica, romaneste spus, ne-am facut-o cu mana noastra. Si tot cu mana noastra ne-am facut-o taind padurile. Si nu ma refer acum la padurile de munte, ci la incadramentele de copaci ce ar trebui sa brazdeze zonele de ses si de deal si sa insoteasca la o distanta de siguranta soselele. Rolul lor este extrem de important in stavilirea vantului, respectiv al viscolului, dar si din punct de vedere al combaterii secetei. Fenomenele extreme s-au inregistrat deja de ani de zile prin fenomenul de desertificare. Dar inclusiv gravitatea secetelor si a efectelor viscolului tin in mare masura tot de aceasta nesocotire a mediului despre care vorbim foarte mult, dar pentru care nu facem practic nimic. Sunt curioasa cati copaci se vor planta in primavara aceasta?… Oare chiar am invatat ceva? Ce alte masuri concrete vom lua in lunile viitoare pentru a ne pregati pentru la anul? Pentru ca stim ca iarna nu-i ca vara si mai stim ca omul gospodar isi face vara sanie.
Si trebuie sa mai stim ceva! Atunci cand lucrurile incep sa derapeze, ele derapeaza in lant. De la trenuri si sosele la aeroporturi. Nu sunt trei lucruri diferite. Este aceeasi problema. Odata ce sistemul inceteaza sa respecte normele, derapajele se extind si apare un binecunoscut mecanism de contaminare. Iar in aceste conditii ar fi o minune ca in scurt timp sa nu inceapa sa apara si deficiente in sistemul energetic. Chiar daca la prima vedere pare a fi o problema strict diferita, ea este direct corelata problemei in discutie. Este vorba de managerizarea resurselor de apa din lacurile de acumulare afectate de seceta mai veche si acum de inghet. Rezerve de apa care au fost exploatate excesiv in speranta ca actuala zapada le va reface. Dar ele s-ar putea goli inainte de aceasta reumplere. La fel, ar putea aparea o disfunctionalitate in functionarea centralelor pe carbune, caci a fost oprita productia de carbuni din cauza gerului, dar vremea nefavorabila continua. Depozitele de gaz metan nu au fost nici ele umplute la capacitate maxima. Toate aceste probleme necesita o abordare pe termen mediu si lung, nu doar pe termen scurt.

Intr-un fel sau altul, cu mai putine sau mai multe pierderi si victime, va trece si aceasta iarna. Bilantul in cauza depinde de mobilizarea actuala. Apoi ramane de vazut ce am fost in stare sa invatam si ce vom fi in stare sa facem mai departe.