Now Reading
Medierea, un subiect de actualitate

Medierea, un subiect de actualitate

Trebuie sa recunosc ca, pana la ultimele noastre dezbateri pe tema medierii, nu eram nici eu pe deplin constienta de importanta si de actualitatea acestui subiect. Am fost impresionata de interesul larg de care acest subiect s-a bucurat in cadrul comunitatii Dacic Cool. In acelasi timp, discutiile cu specialistii domeniului de la cel mai inalt for, cel al Consiliului de Mediere, m-au ajutat sa inteleg mai bine rolul esential pe care institutia medierii il are de jucat pentru a reusi sa construim impreuna o societate non-conflictuala, o natiune unita si puternica, asa cum ne dorim cu totii.
Poate ca pentru multi pare hazardata o discutie despre mediere in legatura cu sanatatea noastra sociala si cu forta natiunii noastre. Pentru a intelege aceasta legatura trebuie, inainte de toate, sa ne aducem aminte faptul ca ne confruntam de ani buni cu milioane de procese pe rol, iar numarul acestora a fost, pana nu demult, in continua crestere. Tinand cont de faptul ca intr-un proces sunt implicate minim doua persoane, dar de obicei numarul celor implicate este cu mult mai mare, vom vedea ca, in medie, statistic, fiecare roman este implicat in mai multe procese simultan. Si, din pacate, de cele mai multe ori terminarea procesului nu duce la stingerea conflictului, ci la agravarea starii conflictuale si la generarea altora noi. Aceasta conduce atat la supraaglomerarea instantelor de judecata, cu afectarea calitatii actului de justitie, la costuri sociale greu de suportat, dar, mai ales, la inducerea unui climat conflictual la nivelul intregii societati. Ori o natiune care vrea sa prospere are nevoie, dimpotriva, de coeziune sociala si de solidaritate.

Medierea nu este o inventie noua. In societatile traditionale, asa cum era intr-o vreme si la noi, litigiile se rezolvau prin buna intelegere, cu ajutorul batranilor satului. Evident, institutia medierii, asa cum s-a dezvoltat ea in ultima jumatate de secol in tarile nord-atlantice, se bazeaza pe noi cunostinte si deprinderi, reprezentand, poate, una dintre cele mai interesante si profunde profesii ce se bazeaza pe o vasta expertiza din varii domenii, precum psihologia si stiintele comunicarii.
In primul rand, trebuie inteles ca medierea este o profesie non-juridica. In cadrul profesiilor juridice, avocatii, procurorii, judecatorii sunt chemati sa aplice legea, adica sa impuna partilor o solutie independenta de vointa acestora, stabilita de catre judecator, solutie ce trebuie gasita strict in temeiul legii, fapt ce face ca, de cele mai multe ori, solutia sa nemultumeasca nu numai o parte, ci chiar toate partile implicate. In schimb, medierea, abordare strict non-juridica, conduce la o solutie gasita chiar de partile implicate in conflict. Solutie pe care partile o negociaza impreuna si o adopta prin propria lor vointa. In acest proces, mediatorul, care are obligatia de fi absolut neutru si sa asigure confidentialitatea, are doar rolul de a facilita intelegerea partilor. Multi se intreaba de ce mai este atunci necesar mediatorul? De ce nu negociaza partile singure? Raspunsul este simplu! Atunci cand partile sunt capabile sa negocieze singure nici nu se ajunge la constituirea propriu-zisa a starii conflictuale, partile gasind in mod spontan solutia. Aceasta este situatia ideala, intr-o societate ideala, profund si complet non-conflictuala. Dar, in realitate, de prea multe ori, se genereaza antagonisme, stari emotionale negative care blocheaza comunicarea. Acestea sunt situatiile in care poate interveni mediatorul care, pornind de la analiza modului de comunicare a partilor, identifica blocajele, punctele fierbinti ce marcheaza starea conflictuala si interesele profunde ale partilor, ajutandu-le apoi sa gaseasca puntile de comunicare si de explicitare ale acestor interese pe care, in final, sa si le armonizeze prin gasirea unei solutii acceptabile pentru toate partile. Astfel, mediatorul nu impune si nici macar nu propune solutii, ci ajuta doar partile sa se inteleaga mai bine, in primul rand fiecare pe el insusi si apoi intre ei. Caci blocajele de comunicare se bazeaza in primul  rand pe un blocaj interior al fiecaruia dintre cei implicati in conflict si apoi pe anularea capacitatii reale de comunicare intre ei.
Sunt implicate cunostinte si abilitati de psihologie, de comunicare, de coaching si nu numai, caci medierea este o  profesie de sine statatoare ce necesita multiple cunostinte si abilitati pluridisciplinare, dintre care cele juridice nu sunt nici pe departe dintre cele mai importante. In plus, medierea nu are nimic in comun cu modul si tehnicile de abordare specifice profesiilor juridice. Acordul de mediere stabilit prin vointa partilor stabileste strict vointa acestora, dar poate fi transformat intr-un act juridic prin inaintarea lui in acest scop unei instante judecatoresti care actioneaza in acest sens printr-o procedura rapida si necostisitoare.
Natura conflictelor ce pot fi solutionate prin mediere este extrem de larga. De la simple probleme legate de mosteniri, de partaje, divorturi, conflicte dintre vecini, la locul de munca, intre angajat si angajator, probleme comerciale, relatii dintre firme si mergand chiar pana la unele cauze penale, care tin insa de o plangere prealabila, conflicte care pot imbraca chiar si aspecte de relatii internationale,  pot fi solutionate rapid pe calea medierii. Tocmai de aici apare imensul impact social pe care medierea il poate avea. Pentru aceasta este necesar insa ca fiecare dintre noi sa ne informam si sa intelegem avantajele medierii si sa apelam la mediere inainte de a merge in justitie. Din fericire, un pas inainte il reprezinta masura introdusa de la 1 august 2013, cu privire la obligativitatea informarii cu privire la oportunitatea medierii, informare de care trebuie sa se bucure toti cei care vor sa deschida un proces. Ramane insa sub semnul intrebarii calitatea acestei informari, caci ea poate fi realizata, intr-un mod greu de inteles, conform acestei dispozitii legale, si de persoane neacreditate ca mediatori, precum judecatorii si alte categorii de juristi.
Daca procesele dureaza in general ani si ani si implica, in acelasi timp, costuri considerabile, mediera dureaza doar cateva ore sau cel mult cateva saptamani cu costuri incomparabil mai mici. Astfel, un proces iti afecteaza grav calitatea vietii, atat financiar, cat si psihologic si te arunca intr-un hatis conflictual din care, de multe ori, e greu sa mai gasesti calea de iesire. In schimb, medierea este rapida, ieftina si conduce la stingerea conflictelor. Si sa nu uitam ca starea conflictuala inseamna stres, iar stresul inseamna boala. Iar starea precara de sanatate prezenta astazi in Romania se datoreaza, in mare masura, saraciei si… stresului. Iata cum optiunea pe care o avem de a alege intre instanta si mediere contribuie simultan, prin doua parghii, cea financiara, dictata de costurile considerabile pe care le implica actul de judecata, si cea reprezentata de stres, la imbunatatirea starii noastre de sanatate si a vietii noastre in general.
Daca un proces ne schimba, de cele mai multe ori, in mod negativ propriul comportament si modul de a interactiona cu cei din jur, accentuand caracterul conflictual al modului nostru  de abordare a problemelor, medierea ne ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine, sa intelegem mai clar ce are cu adevarat valoare pentru noi si, in acelasi timp, ne ajuta sa ne intelegem mai bine cu cei din jur. Astfel, nu este de mirare ca multi dintre cei care urmeaza cursurile de formare ca mediator nu urmaresc sa profeseze, ci doar sa-si imbunatateasca propria capacitate de a interactiona cu cei din jur, in familie, la locul de munca, cu vecinii sau prietenii. Caci medierea este, inainte de toate, o stiinta si o practica menita sa ne ajute sa ne intelegem mai bine pe noi insine si pe cei din jur. Tocmai de aceea ea reprezinta, poate, principala parghie pe care o avem astazi la indemana pentru a ne transforma pe noi si pe cei din jur, de a transforma societatea noastra astfel incat sa reusim sa depasim starile conflictuale si fortele centrifuge care ne afecteaza atat de grav viata de zi cu zi si viitorul nostru ca natiune.
In acelasi timp, medierea  este in masura sa reduca  numarul de procese pe rol, sa degreveze instantele de acel surplus de cauze, iar prin aceasta sa contribuie la o crestere a calitatii actului de justitie si la reducerea costurilor pe care le implica astazi justitia.
In aceste conditii, este greu de inteles de ce medierea are atatia dusmani in Romania, de ce sunt atat de multi cei care, sub o  forma sau alta, incearca sa o saboteze. La cererea expresa a U.E., in cadrul procesului de preaderare, medierea a fost introdusa in Romania prin legea 192 din 2006, dar ea a reusit sa prinda contur doar cu greu in ultimii ani. Cu toate ca inclusiv CSM s-a pronuntat clar cu privire la caracterul non-juridic al medierii, este greu de inteles de ce si in ce temei se incearca in prezent  strecurarea unui amendament prin care avocatii si notarii sa devina mediatori de drept fara a mai fi obligati sa urmeze caile normale de formare profesionala. Este o  problema grava care introduce grave inechitati fata de cei care au urmat pana in prezent programul de formare profesionala, fata de ceilalti juristi si fata de absolventii altor facultati, caci medierea nu are mai mult de a face cu dreptul decat cu… filosofia, de exemplu. Dar, in primul rand, si aceasta este problema cea mai grava, conduce, atat ca mod de abordare, cat mai ales ca practica, la alterarea continutului insusi al actului de mediere. Caci un avocat, fara o preagatire specifica de mediator, va aborda in mod firesc actul de mediere conform practicii avocatiale. Iar aceasta conduce in mod direct la compromiterea institutiei medierii in Romania cu toate consecintele extrem de grave ce decurg de aici si care cred ca sunt usor de inteles pe baza celor spuse pana acum. M-am bucurat sa vad, atunci cand in iulie s-a incercat o astfel de modificare a legii, cat de puternica a fost reactia cititorilor Dacic Cool, fapt ce m-a facut sa inteleg ca aceste probleme pe care unii vor sa le considere colaterale si neimportante sunt corect intelese si constientizate de publicul nostru. Este o chestiune importanta, sa invatam sa ne exprimam clar, atunci cand viitorul nostru risca sa fie compromis, sa fie sacrificat pentru un interes particular sau altul. Nu ne ramane decat sa speram ca un astfel de amendament la legea medierii nu va putea sa fie trecut prin Parlament nici in viitor si nu vom risca sa ne compromitem inca o data viitorul in acest fel.
Medierea reprezinta o noua institutie ce incearca cu greu sa-si faca loc in Romania, dar care este menita sa ne schimbe profund viata, ajutandu-ne sa depasim starile conflictuale si sa construim o  noua coeziune necesara unei natiuni prospere. Caci medierea, dincolo de faptul  ca reprezinta o profesie, o cale alternativa fata de justitie pentru rezolvarea litigiilor, reprezinta inainte de toate o noua filosofie de viata, un nou mod de a privi conflictul, ca pe o proasta intelegere ce poate fi eliminata cu buna credinta, prin buna intelegere. Astfel inteleasa, medierea reprezinta sansa de a inlocui atomizarea conflictuala a societatii cu o adevarata coeziune sociala drept cale de a recladii o natiune prospera.

View Comment (1)
  • . Da, de o mie de ori DA pentru mediere. Pe vremuri (aprox. 40 de ani în urmă) la sate exista o aşa numită “comisie de împăciuire” alcătuită din trei membri care erau consideraţi de comunitate cei mai înţelepţi din sat. tatăl meu – învăţător – a fost peste trei decenii preşedintele unei astfel de comisii. Zeci de ani din satul meu nu a fost nevoie să se ajungă la tribunale cu problemele oamenilor din sat. Totul se rezolva la nivelul acelei coimisii şi toată lumea era mulţumită

Leave a Reply to Aurora Georgescu Cancel reply

Your email address will not be published.

114 K
Scroll To Top