Now Reading
Provocarile Covid-19, intre criza economica si oportunitatile unui nou inceput

Provocarile Covid-19, intre criza economica si oportunitatile unui nou inceput

Odata cu pandemia Covid-19, lumea s-a schimbat radical, nu mai este aceeasi si nu va mai reveni niciodata la cum a fost in anii trecuti. Cum va arata depinde insa de noi si nu de virusul Sars-Cov-2, pe care am inceput deja sa-l cunoastem si care ne-a transmis pana acum o singura certitudine – ca nu vom scapa de el, ci va trebui sa invatam sa convietuim cu el. Dar – pentru aceasta – trebuie inainte de toate nu numai sa evitam colapsul economic, ci sa asiguram o adevarata relansare economica, iar pentru aceasta este necesar sa intelegem mai clar structura economiei si oportunitatile tehnologice.

Suntem obisnuiti sa urmarim gigantii economici, dar la sfarsitul anului trecut, aveam in Romania, conform unei analize a Comisiei Europene:

  • 1.667 de afaceri mari, adica firme cu peste 250 de angajati, ceea ce reprezinta 0,3% din totalul economiei,
  • 50.000 de intreprinderi mici si mijlocii,
  • 430.000 de microintreprinderi,

    adica firmele mici si mijlocii si microintreprinderile reprezinta 99,7% din totalul economiei si ele angajeaza aproape doua treimi din totalul salariatiilor si realizeaza peste jumatate din PIB. Ponderea procentuala fata de numarul total de intreprinderi este asemanatoare cu cea din Europa, 99,7% fata de 99,8%, dar in cazul nostru avem doar 29 de intreprinderi la mia de locuitori, adica jumatate din media europeana, in timp ce in Cehia de exemplu sunt 115, in Germania – 35 si in Marea Britanie – 38.

Privind lucrurile mai atent observam ca din punctul de vedere al numarului de intreprinderi, in Romania, conform unui raport al Comisiei Europene de anul trecut, inregistram

  • 430.925 de microintreprinderi, adica 88,4% fata de 93% in UE,
  • 46.299 de intreprinderi mici, adica 9,5% fata de 5,9%,
  • 8.533 de intreprinderi medii, adica 1,8%, fata de 0,9%,
  • 1.667 de intreprinderi mari, adica 0,3% fata de 0,2%.

Tinand cont de numarul de angajati:

  • microintreprinderile din Romania inregistrau un numar de 930.720 angajati (adica 22,8% fata de 29,7% in UE),
  • intreprinderile mici aveau 903.635 de angajati (adica 22,1% fata de 20,1% in UE),
  • intreprinderile medii – 857.129 (adica 21% fata de 16,8%),
    in total acestea – microintreprinderile si IMMurile – insumand 2.691.484 de salariati (adica 65,8% fata de UE 66,7%),
  • intreprinderile mari insumand 1.397.566 de salariati (adica 34,3% , fata de 33,4% in UE).

Dupa cum se vede principala diferenta o regasim in cadrul microintreprinderilor, de aproximativ 4,5 puncte procentuale din punct de vedere al numarului de microintreprinderi si de 7 puncte procentuale din punct de vedere al numarului de angajati. Diferenta este esentiala, daca tinem cont de faptul ca sectorul microintreprinderilor este sectorul cu dinamica cea mai pronuntata, atat din punctul de vedere al inovarii, al adaptarii la dinamica pietii, precum si din punctul de vedere al capacitatii de reinventare a propriei activitati, lucruri esentiale intr-o economie tot mai dinamica. Sunt lucruri importante de inteles pentru ca multa lume si din pacate si destui politicieni privesc acest sector cel mult cu ingaduinta, in timp ce el reprezinta o zona esentiala din punctul de vedere al dezvoltarii economiei, dar in acelasi timp si o zona extrem de fragila si de vulneraila care necesita o atentie speciala in cadrul planurilor de dezvoltare europene, nationale si locale. Iata de ce propunerea de infiintare a unui minister al IMM-urilor ar trebui analizata cu atentie!

Conform normelor interne, dar si a celor europene, vorbim de microintreprinderi cand avem pana la 9 angajati, intreprinderi mici – pana la 50 de angajati si intreprinderi medii – pana la 250 de angajati. La nivelul UE, gasim 25 de milioane de IMM-uri care ofera locuri de munca pentru aproximativ 95 de milioane de persoane si realizeaza peste jumatate din PIB-ul Uniunii. Esentiala este insa activitatea acestora mai ales din punctul de vedere al creerii de noi locuri de munca (85% din totalul locurilor de munca nou create!) si al implicarii in inovare si noi tehnologii.

Astazi, in plina pandemie, tehnologiile digitale devin mai importante ca oricand pentru dezvoltarea economiei in general si a IMM-urilor in particular. Aceasta priveste nu numai digitalizarea si automatizarea, ci inainte de toate conectivitatea si accesul in cloud. Devine astazi tot mai importanta prezenta online, atat comunicarea, cat si colaborarea online, atat in cadrul firmei, cat si intre firme, care ne scuteste de prezenta fizica si elimina in mod esential constrangerile induse de pandemie.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca peste 57% dintre IMM-uri s-au confruntat cu anularea unor comenzi sau contracte si peste 35% si-au vazut afectate grav veniturile. Astfel, multe firme au trebuit sa-si reduca costurile si sa caute alti clienti, de multe ori acest demers a insemnat practic sa se reinventeze, iar acest lucru a fost cu atat mai usor cu cat accesul firmei la tehnologiile digitale a fost mai bun.

Intr-o comunicare a Comisiei Europene catre Parlamenul European de anul acesta se arata ca acele 25 de milioane de intreprinderi mici si mijlocii din Europa reprezinta coloana vertebrala a economiei Uniunii, fiind extrem de importante pentru competitivitatea si prosperitatea Europei, pentru raspandirea inovatiilor in toate regiunile Europei, ele oferind solutii inovative la provocarile actuale, fiind esentiale pentru tranzitia UE catre o economie sustenabila si digitala si nu – in ultimul rand – pentru rezilienta la socurile externe. Ele sunt extrem de variate atat din punct de vedere al domeniului de activitate, al varstei si abilitatilor antreprenorilor, al aseturilor tehnologice si IT, astfel ca si sprijinul, de care au nevoie pentru a supravietui crizei si a se putea dezvolta, variaza extrem de mult. De la start-up-uri IT extrem de dinamice si pana la activitati traditionale fara legatura cu IT-ul. Studiile arata insa ca, in ansamblu, o crestere cu 10% in penetrarea mobile broadband conduce la o crestere economica de 0,6-2,8%, iar studiile arata mai departe ca la nivel european IMM-urile se afla mult in urma firmelor mari din punct de vedere al adoptarii noilor tehnologii. Astfel, la nivel european, la nivelul anului 2017, accesul la mobile broadband era de 90% pentru intreprinderile mari, insa doar de 66% pentru IMM-uri, iar – la nivelul anului 2018 – 56% din intreprinderile mari se bazau pe cloud fata de doar 25% in cazul IMM-urilor. In 2019, din punct de vedere al utilizarii tehnologiilor digitale in planificarea resurselor, intreprinderile mari conduceau cu 78% fata de 33% in cazul IMM-urilor si in cazul e-commerce raportul era de 39% pentru intreprinderile mari fata de 18% la IMM-uri.

Este un handicap major, iar urgenta depasirii lui este accentuata de contextual actualei crize. Principalele directii in care trebuie actionat conform studiilor europene sunt conectivitatea, digitalizarea si automatizarea, prezenta in cloud si prezenta si colaborarea online.

Analiza sprijinului de care au nevoie IMM-urile porneste inainte de toate de la principiul director al sustenabilitatii, care depinde astazi din ce in ce mai mult de digitalizare, iar pentru aceasta este nevoie de masuri specifice.

Conform unui studiu Deloitte,
firmele puternic digitalizate au reusit sa gaseasca de doua ori mai multe oportunitati noi de business decat celelate.
In acelasi timp, digitalizarea conduce la o scadere a costurilor si la o crestere a beneficiilor printr-o analiza interna mult mai eficienta.
In plus, pot fi identificati si accesati mult mai usor noi clienti si creste accesul general la informatie, cu sanse suplimentare de implementare de noi inovatii si procese noi cu o productivitate sporita.

Insa, din pacate, IMM-urile prezinta un decalaj major fata de firmele mari. Principalele probleme de rezolvat acum fiind conectivitatea, digitalizarea si automatizarea, utilizarea intensiva a facilitatilor din cloud si – nu in ultimul rand – prezenta online prin colaborare si comunicare, reducand necesitatea prezentei fizice si care ar trebui sa ne ajute sa depasim provocarile majore ale acestei crize, provocari reliefate in diferite studii realizate la nivel european in aceasta ordine de urgenta: capacitatea de a gasi noi clienti, reducerea costului managerial, fidelizarea clientilor, imbunatatirea relatiei cu clientii, cresterea calitatii serviciului sau produsului livrat, pastrarea colaboratorilor calificati, trendurile tehnologice, dinamica nevoilor consumatorilor, recrutarea colaboratorilor necesari, managementul resurselor.

Intr-unul din studiile globale se arata ca 8 din 10 organizatii au grabit anumite programe de transformare digitala si peste trei sferturi isi reinventeaza modelul de afaceri. Astfel, programele de digitalizare sunt pe cale de a realiza in cateva luni ceea ce altfel ar fi realizat in cativa ani.

Se considera ca pandemia va avea un impact pe termen scurt, dar si unul pe termen lung, iar firmele vor trebui sa depaseasca un ansamblu de provocari pana se va putea vorbi de o noua normalitate. Iar in acest proces firmele apar diferentiate in trei categorii mari;
– cele neimplicate si fara un program de digitalizare,
– cele in proces sau cu un plan de digitalizare si
– cele deja digitalizate gata de a integra noi sisteme.
Evident, nivelul si raportarea la digitalizare depinde de domeniu, dar si de orientarea fiecarei firme, dar – pentru toate – posibilitatea de a trece la viitoarea normalitate depinde in mod esential de nivelul de digitalizare. Chiar daca toate firmele s-au lovit de impactul pandemiei, cele digitalizate au gasit de doua ori mai multe oportunitati noi de busines, reusind de multe ori sa iasa din aceasta incercare cu o crestere substantiala a businessului.

Un studiu Deloitte arata ca
73% dintre fime au avut probleme in implementarea noilor tehnologii,
51% au intampinat dificultati in definirea cerintelor, selectarea corecta a produselor si tehnologiilor si in alegerea furnizorilor,
38% au trebuit sa apeleze la sprijin pentru training si administrare,
29% au remarcat dificultatile ridicate de valoarea necesara investitiei digitale,
28% au avut dificultati pentru a indentifica solutiile disponibile care sa se incadreze in bugetul disponibil si sa poata rezolva problemele existente.

Studiul reliefeaza, in acelasi timp, mai multe categorii de firme.

  • Unele carora le lipsesc abilitatile si vointa pentru digitalizare si care prezinta un risc major de a nu putea supravietui crizei.
  • Apoi este o categorie de firme dezavantajate de propria pozitionare care necesita o diversificare a produselor si serviciilor oferite si care s-au bazat pe contactul direct interpersonal si care vor putea supravietui investind intr-o transformare digitala. In functie de domeniul de activitate si de dependenta de relatiile interpersonale directe, aceasta categorie trebuie privita in mod specific cu sanse diferite de supravietuire in functie de modul in care se pot reinventa in contextul prezentei digitalizari.
  • Apoi este categoria celor care se confrunta cu un handicap al investitiilor, dar sunt pregatite pentru o tranzitie rapida spre noul univers digital si care pot depasi usor criza cu un sprijin investitional si de consiliere.
  • In fine, este categoria castigatorilor, a celor care se afla in varful procesului de digitalizare, pentru care tranzitia apare firesc ca o noua normalitate, ca o oportunitate de crestere si dintre care multi au inregistrat deja cresteri semnificative.

    Astfel, firmele puternic digitalizate au gasit noi oportunitati intr-o proportie de doua ori mai mare decat cele cu o digitalizare precara. Astfel, o categorie larga de firme necesita un sprijin guvernamental rapid si directionat in mod inteligent pentru a putea supravietui. Acesta trebuie sa priveasca accesul la tehnologie, capacitatea realizarii transformarilor necesare si dobandirea noilor abilitati.
Pandemia Covid-19 a schimbat radical modul de lucru, modul de colaborare al angajatilor intre ei, dar si al firmelor intre ele

Trebuie inteles ca, astazi, digitalizarea nu se reduce la realizarea unei retele de calculatoare cuplate la internet si – in mod ideal – in cloud. In momentul de fata tinde sa se impuna drept criteriu de performanta sistemele de tip RPA, Robotic Process Automation, şi automatizările software, instrumente ale hiperautomatizării care reprezinta trendul principal al anului 2020 cu un impact major in cresterea eficientei firmelor si in limitarea efectelor crizei. Un avantaj major il reprezinta posibilitatea transmiterii digitale a tuturor vechilor documente de pe hartie, structurarea email-urilor, transferul apelurilor, interconectarea diferitelor sisteme software si hardware, crescand astfel in mod esential productivitatea si eficienta lucrului la distanta si satisfactia clientilor, eliminand buna parte a surselor de erori si de intarzieri. Posibilitatea de a apela la sistemele RPA din cloud cu interconectarea diferitelor sisteme hard si soft existente in cadrul firmei prezinta si marele avantaj al vitezei si al costurilor reduse de implementare.

Trebuie observat ca IMM-urile dispun – atat din punct de vedere al fortei financiare, cat si al specialistilor proprii – de resurse mult mai mici decat firmele mari, ceea ce reprezinta, in clipa de fata, cand se impune o transformare rapida, un handicap imens. Handicapul poate fi depasit doar cu un sprijin guvernamental de care depinde supravietuirea unei ample categorii de IMM-uri. Iar aceasta va influenta in mare masura modul in care fiecare tara va reusi sa depaseasca aceasta criza, sa intre in noua normalitate si modul in care se vor repozitiona propriile economii in context european si international.

 In privinta unui sprijin guvernamental, la nivel european,
– 5% sunt pesimisti,
– 15% mai degraba pesimisti,
– 23% nici optimisti, nici pesimisti,
– 45% mai degraba optimisti
– 12% optimisti
(mai optimisti fiind germanii si mai pesimisti italienii).

Uniunea Europeana a intreprins diferite studii, a elaborat diferite proiecte, problema revine insa la realizarea sprijinului real de care au nevoie diferitele categorii de firme, unele dintre ele riscand sa dispara, daca acest sprijin intarzie. Iar implementarea propriu-zisa a acestor masuri revine in final fiecarei tari in parte depinzand de corecta intelegere a specificitatii problemelor, de accesarea resurselor europene si de propriul aport. IMM-urile, avand in general resurse limitate, intampina dificultati majore in realizarea investitiilor in tehnologiile digitale, depinzand in cea mai mare parte de sprijinul guvernamental, fara de care digitalizarea lor, in loc sa se accelereze, ar putea incetini cu consecinte fatale. Iar sprijinul trebuie sa priveasca atat accesul la tehnologie si servicii, la un sistem de informatii online, cat si la formare profesionala si suport direct.

Competitivitatea si sansele de supravietuire si de dezvoltare depind insa in mod esential de accesul firmelor la o conectare broadband. Ca un prag pentru o dezvoltare sustenabila sunt privite conexiunile care asigura un minim de 30 Mbps. Si, dupa acest criteriu, din pacate ne aflam intr-o categorie defavorizata alaturi de Grecia si Portugalia cu un procent total de 66-67%, fata de UK si Irlanda cu 95-96% si fata de Olanda cu aproape de 100%.

Dar si din aceasta perspectiva apar diferente majore intre IMM-uri si intreprinderile mari, dar si intre marile orase si mediul rural, ceea ce creeaza iarasi diferente mari in sansele de supravietuire si relansare a IMM-urilor.

Din pacate, din punctul de vedere al principalilor indicatori ce conditioneaza dezvoltarea si sansele de relansare, respectiv conectivitatea, finantele, creearea si diseminarea cunostintelor si capitalul uman, ne gasim din nou pe o pozitie dezavantajata, alaturi de Grecia, cu mult in urma mediei europene.

Si trebuie remarcat in mod necesar faptul ca neglijarea permanenta a sistemului de invatamant creeaza un handicap major. Este pacat ca ne lasam pacaliti de faptul ca beneficiem in fiecare generatie de un grup de elita, datorita unor profesori pasionati si dedicati sau a eforturilor familiei, si trecem cu vederea statistica generala si mai ales cresterea numarului analfabetilor functionali sau a celor ce intra in viata fara o pregatire profesionala specifica. Iar scoala, mai ales in conditiile in care se afla scoala romaneasca, trebuie neaparat sa se reinventeze, sa se repuna pe noi baze, pentru a putea discuta de sanse reale pentru un nou viitor.

Motorul real al economiei actuale si viitoare il reprezinta microintreprinderile, iar numarul, forta si sansele lor de succes depind de cei capabili sa le infiinteze si sa le duca spre succes. Si e bine sa pastram in minte ca dezvoltarea si succesul Cehiei de exemplu este asigurat in mare masura de prezenta celor 115 microintreprinderi la mia de locuitori. Asta inseamna 11,5% antreprenori, adica persoane cu spirit de initiativa, cu idei si capacitate de organizare, capabili sa asigure succesul acestor microintreprinderi. Pentru a ajunge acolo, fara indoiala, in afara de o politica inteligenta de sprijinire a microintreprinderilor, este necesara si o reinventare a sitemului de invatamant romanesc.

Si trebuie observat ca IMM-urile reprezinta si o adevarata pepiniera de start-up-uri de foarte mare succes care reprezinta un principal motor al economiei. Minuni se intampla si la noi. Un start-up fondat acum patru ani la Bucuresti, a primit finantari de peste cinci milioane de dolari si figureaza acum cu sediul la New York si cauta sa atraga alte milioane de dolari. Sunt insa tari unde aceste start-up-uri nu sunt exceptia, ci regula si un adevarat motor pentru economie. In Suedia, unde o noua strategie initiata deja din anii ’80 a transformat tara intr-o adevarata putere tehnologica, vorbim astazi de start-up-uri care ajung sa atraga fonduri de milioane si de miliarde de dolari fara sa-si mute sediul, sunt vandute cu milioane si miliarde de dolari, iar banii sunt reinvestiti. Suedia iese insa in evidenta inainte de toate datorita ritmului accelerat in care se amplifica acest adevarat fenomen al start-up-urilor de succes, fenomen pe care unii il privesc ca pe un potential pericol concurential in viitor pentru Marea Britanie unde start-up-urile strang anual peste zece miliarde de dolari. In Suedia, seful Institutului de Cercetare in Economie Industriala, considera ca fenomenul suedez se bazeaza pe lipsa impozitarii pe avere, care stimuleaza reinvestirea banilor obtinuti din vanzare in noi start-up-uri si pe generarea unei culturi a noilor generatii de a creea si a creste companii. Iar fenomenul este evident posibil si datorita unui invatamant ce asigura gandirea si deprinderile necesare unui viitor antreprenor, cunoasterea noilor tehnologii si intelegerea dinamicii si mersului economiei.

Astazi, nu mai sunt determinante informatiile acumulate, ci capacitatea de informare si integrarea, utilizarea noilor informatii intr-un sistem de gandire capabil sa genereze idei noi, capacitatea de a intelege trendul dezvoltarii si cerintele ce tind sa apara in piata, nu doar cele care sunt deja manifeste, si care – in plus – inteleg dinamica actualei lumi financiare. Si evident baza, altfel spus o conditie obligatorie, o constituie cunostintele si abilitatile digitale.

Sunt, din pacate, lucruri pe care scoala noastra, anchilozata in mentalitatea altor vremuri, le ignora cu desavarsire, la fel cum scoala noastra de fapt nu se ocupa de o categorie extrem de larga de tineri, lucru extrem de usor de vazut din procentul analfabetilor functionali. Si situatia este de fapt mult mai grava de atat, trebuind sa avem in vedere mult mai multi indicatori, precum faptul ca astazi se apreciaza ca sunt in risc de excluziune sociala aproape 1,4 milioane de copii, peste 700.000 traind in conditii de saracie extrema. Iar actuala criza risca sa agraveze situatia… Care vor fi abilitatile lor digitale? Intrebarea este evident retorica. Dar sa speram ca reformele necesare vor incepe sa apara si la noi.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top