Ziua Nationala

La trecerea dintre luni, acum, la sfarsit de noiembrie, in mijlocul marelui post al Craciunului, pentru noi, romanii, este un moment cu totul deosebit pe care este cazul sa-l traim cu intreaga forta a unei adevarate renasteri personale si nationale.
Ne aflam la mijlocul postului prin care ne pregatim pentru Nasterea Mantuitorului prin care ne este harazit sa ne putem bucura de infinita si adevarata lui dragoste. Si acum, la mijlocul acestui post, care ne pregateste pentru cea mai mare bucurie a crestinatatii, acum, la 30 noiembrie, il sarbatorim pe Sfantul Andrei. Pentru noi nu este un sfant oarecare. El este Apostolul care, poposind pe meleagurile vechii Dacii, avea sa crestineze acest popor care, dupa cum afirma multi, s-a nascut crestin. Este singurul care nu s-a crestinat prin hotararea intai-statatorilor lui, ci in mod firesc, natural, de la sine inteles, astfel incat nimeni nu l-a cunoscut altfel decat ca un neam profund crestin. Acesta este Poporul Roman.  Astfel, sarbatorindu-l pe Sfantul Andrei, sarbatorim in acelasi timp nasterea Poporului Roman, ca un popor crestin inca de la inceputurile sale.
Si, mai mult decat atat, acum, pe 30 noiembrie, ne pregatim in acelasi timp pentru marea zi a Unirii, pentru ziua de 1 Decembrie, ziua declarata oficial zi nationala. Este ziua in care se naste Romania Mare, adevarata Romanie, in fruntariile ei naturale. Este o zi a Victoriei. Dar este in acelasi timp o zi in care trebuie sa-i cinstim pe inaintasii nostri, fara de ale caror jertfe Marea Unire nu ar fi fost posibila. Si trebuie sa-i avem in vedere atat pe cei care s-au jertfit pe campul de lupta si pe marii carturari care au luptat pentru drepturile romanilor, pentru crearea constintei nationale si pentru renasterea nationala, cat si pe marii oameni de stat care au reusit sa impuna mai marilor acelor timpuri o tara, un popor, un destin pana atunci au fost cu totul ignorate. Iar intre acesti mari romani se numara, fara putere de tagada, si ilustrii reprezentanti ai Casei Regale a Romaniei, oameni care s-au indragostit de aceasta tara si de oamenii ei minunati, devenind mai romani si mai patrioti decat multi dintre conationalii nostri de astazi. Ar trebui nu numai sa-i comemoram si sa-i cinstim pe acesti bravi si minunati stramosi, dar ar trebui si sa ne luam ragazul sa ne aplecam macar pentru o clipa si asupra faptelor, demnitatii si moralei lor pentru a invata, pentru a lua aminte si a reusi sa ne aducem si noi astazi prinosul unor reale eforturi pentru a salva aceasta tara si a o creste, caci jertfa lor nu a fost pentru noi, ci pentru urmasii nostri si pentru urmasii urmasilor nostri… Si, asa cum ne-au obisnuit stramosii sa spunem, Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Si – nu uitati! – perioada de glorie a Romaniei, adica perioada interbelica, a durat tot atat cat a durat si aceasta penibila tranzitie, care, din pacate, nu se mai termina. Si nu uitati ca si in acei ani a bantuit o criza, si nu una oarecare… Criza din 1929 a fost cea mai grava din istorie. Dar Romania a stiut sa o depaseasca. Ce facem noi astazi? Este o intrebare care ar trebui sa ne-o punem necontenit. Sa ne amintim ca Romania Mare a fost creata de oameni care si-au asumat sarcina si raspunderea de a face istorie si nu de a se ascunde la umbra ei!

Sarbatorile nu au fost create doar pentru a petrece, pentru chef si bucurie, ci si ca prilej si provocare de analiza, de purificare si renastere. Acestea ar trebui sa reprezinte momentul unei profunde autoevaluari, proprie fiecaruia. Un moment dupa care sa privesti apoi cu responsabilitate spre viitor, pentru a-ti asuma raspunderea si sarcinile ce-ti revin pentru anul ce urmeaza. Iar de 1 Decembrie aceasta analiza si aceasta asumare ar trebui sa o facem atat in calitate de crestini, cat si in calitate de romani, in fata lui Dumnezeu, dar si a stramosilor nostri, asumandu-ne raspunderea ce ne revine nu numai fata de noi, dar, mai ales, fata de cei ce vor veni dupa noi. Este momentul in care ar trebui sa ne smerim, pentru ca apoi sa putem privi cu incredere intr-un viitor a carui faurire sa ne-o asumam. Si cu aceste ganduri cred ca ne putem ura cu incredere si cu optimism La multi Ani! La Multi Ani, Romania!