Amenintarea haosului
Nimic nu este mai periculos decat instalarea haosului. Este motivul pentru care anarhistii sunt, poate, mai periculosi chiar decat teroristii, iar lumea este, de multe ori, inclinata sa le prefere dictatura. Daca urmaresti insa dezbaterile actuale despre reorganizarea teritoriala, ai in fata ochilor un spectacol inca cu mult mai sumbru. Pentru ca, pana la urma, este vorba de haos. In spatele miilor de cuvinte despre avantaje si dezavantaje, despre interesele electorale sau despre mult mai gravele perspective iredentiste, este cutremurator modul in care se aseaza mereu mai pregnant perspectiva haosului. Desfiintarea actualelor structuri teritorial administrative si infiintarea altora, fara a urmari in prealabil cu maxima atentie ansamblul legislativ care trebuie modificat pentru ca acestea sa poata functiona, conduce la paralizarea completa a statului, structurilor de ordine, justitiei, afectand invatamantul, sanatatea, absorbtia fondurilor europene, inclusiv exercitiul bugetar al statului. Din pacate, ne-am obisnuit in ultimii 21 de ani ca mai intai sa schimbam si apoi sa analizam. Rezultatele se vad in nenumaratele procese pe care le-a pierdut si continua sa le piarda statul din cauza unor legi prost facute. Cine plateste? Statul! Adica noi, contribuabilii, caci banii statutului nu sunt decat banii nostri.
O schimbare a structurii teritorial administrative, realizate inainte de schimbarea de ansamblu a legislatiei, inseamna ca orice act, decizie sau hotarare emise de o institutie a statului va fi nula de drept, deci – daca va fi aplicata – va fi revocata fara drept de apel de instanta. Si aceasta atat in ceea ce priveste structurile vechi, cat si cele noi. Institutiile vechi sunt desfiintate, iar atributiile celor noi nu sunt inserate in sutele si miile de legi, hotarari si dispozitii care reglemeteaza diferitele tipuri de activitati. In aceste conditii, se ajunge la paralizarea statului. Consecintele intr-o asemenea situatie, fara precedent in Europa, ar fi catastrofale sub toate aspectele si ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ajungem sa trecem prin asa ceva.
Dincolo de dezbaterea extrem de importanta cu privire la forma de organizare optima care ar fi de dorit in momentul de fata, si – fara indoiala – exista nenumarate argumente pro si contra, referitor la nenumarate solutii posibile de organizare, aspectul esential cu privire la care, pentru a ma exprima mai clar, voi spune ca face diferenta intre viata si moarte, adica intre ordine si haos, il reprezinta prealabila analiza atenta si legiferarea coerenta necesara bunei functionari a noii structuri. O structura, oricat de proasta, dar care functioneaza, este preferabila uneia principial perfecte, dar care practic nu are cum sa functioneze, din cauza absentei cadrului legal necesar. Daca acest lucru devine clar, apoi – fara indoiala – dezbaterea asupra organizarii teritorial-administrative optime a Romaniei poate fi benefica sau chiar necesara. Ea trebuie insa sa tina seama, in egala masura, de parerea si de analiza expertilor din atat de diversele domenii implicate in acest proces, economic, al ordinii publice, justitie, sanatate, invatamant etc., cat si, sau poate chiar inainte de toate, de parerea oamenilor. Caci orice masura trebuie luata pentru oameni, in functie de nevoile si optiunile lor. Si aici intervin si factorii istorici, culturali, ai vietii cotidiene etc. De aceea, este greu de crezut ca o masura de o asemenea anvergura ar putea sa se bucure de succes fara o larga consultare publica. O consultare care sa implice intreaga populatie nu numai printr-un referendum, dar in prealabil prin acea dezbatere prin care fiecare dintre noi sa inteleaga cat mai clar ce, in ce fel si de ce urmeaza sa se schimbe. Si, in egala masura, sa inteleaga cum se va reflecta aceasta schimbare asupra vietii lui si a functionarii institutiilor menite sa-l deserveasca pe el. Caci asta este menirea institutiilor statului, sa serveasca interesele cetateanului, adica ale noastre.