De Ziua Eroilor, in Romania de azi

Inaltarea este una dintre cele mai importante si mai pline de semnificatii sarbatori ale unui crestin, iar noi, romanii, sarbatorim astazi, in acelasi timp, si Ziua Eroilor. Este firesc, in buna traditie a stramosilor nostri care au stiut sa-si venereze eroii… Dar, astazi, cand ne referim la eroi, trebuie sa-i avem in vedere, in egala masura, pe cei din vremuri mai vechi si pe cei din vremuri mai noi, inclusiv pe cei asasinati de horthysti sau de comunisti.
Nu pot sa nu ma gandesc la ei atunci cand astazi crimianalii de razboi, cei care ne-au omorat stramosii, ar putea primi onoruri pe teritoriul Romaniei. Am stiut, stim si trebuie sa stim sa iertam… Dar asta nu inseamna ca un criminal de razboi, fascist si antisemit, vinovat, direct sau indirect, de moartea atator romani, in timpul anexarii Ardealului de Nord, in 1940, poate fi reinhumat cu onoruri in Romania, conform bunului plac al unor oficiali ai Budapestei, trecand chiar si peste vointa unei bune parti a ungurilor din Romania, fara a mai vorbi de injosirea noastra a romanilor, care trebuie sa asistam la acordarea unor inalte onoruri unui extremist care ne-a asasinat parintii si bunicii acum 72 de ani. Acest exces al unor noi tendinte extremiste i-a pus in dificultate chiar si pe reprezentantii UDMR, caci o astfel de actiune incalca inclusiv principiile fundamentale ale modului in care democratia poate fi inteleasa astazi in Uniunea Europeana. Extrem de grav este faptul ca, in conformitate cu o declaratie a unui oficial maghiar, se pare ca ar fi existat si un acord al fostul guvern roman.
Nu este insa mai putin adevarat ca anii de criza au condus la o recrudescenta a tendintelor extremiste in Europa. Este insa si rodul unei grave deficiente a politicii noastre externe. Din fericire, la cerinta expresa a actualei conduceri a Ministerului de Externe, se pare ca astazi a fost anulata trimiterea spre Romania a sicriului lui Jozsef Nyiro, a carui reinhumare ar fi trebuit sa se desfasoare duminica, de Rusaliile Catolice, la Odorheiul Secuiesc. Pericolul nu a trecut, insa si lipsa de interes manifestata de noi, fata de aceasta tentativa, nu este de bun augur. Sa speram insa ca oficialitatile vor reusi sa impiedice aceasta incercare. Trebuie insa sa intelegem ca, in afara de atitudinea oficialitatilor, a tuturor oficialitatilor, Guvern, Parlament si Presedinte, aceasta este si o problema a fiecaruia dintre noi, care trebuie sa invatam sa ne exprimam, calm si decent, dar ferm.
Omagiindu-ne astazi eroii si incercand sa patrundem inaltele semnificatii ale acestei minunate sarbatori a Inaltarii, este cazul sa luam aminte de pericolul real pe care recrudescenta extremista o reprezinta pentru noi toti, pentru intreaga Europa. E cazul sa luam aminte nu numai la Budapesta, ci inclusiv la rezultatele recentelor alegeri din Serbia, unde este de urmarit cu atentie in ce masura un ultranationalist, ales acum presedinte, a reusit intr-adevar sa se metamorfozeze intr-un real european, asa cum incearca sa ne lase sa intelegem. Cum, la fel de important, va trebui sa urmarim reluarea alegerilor din Grecia, in iunie. Cel mai grav pericol in fata extremismului apare atunci cand oamenii se gandesc ca ei sunt prea mici pentru a lua pozitie si a se exprima. Problema este ca, daca ei nu se exprima, sau – altfel spus – daca noi nu ne exprimam, atunci nici nu are cine sa se exprime.
Suntem datori in fata eroilor nostri, suntem datori in fata lui Dumnezeu, sa ne pese de ceea ce se intampla in jurul nostru si de ceea ce s-ar  putea intampla maine. Iar ceea ce se va intampla maine se pregateste astazi! De aceea, nepasarea este un grav pacat, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata stramosilor, carora le-a pasat. Dar, mai ales, in fata copiilor si nepotilor nostri. Si poate ca nu ar fi rau sa ne obisnuim sa incheiem spunand Asa sa ne ajute Dumnezeu!, caci astfel poate vom reusi sa ne responsabilizam, sa reinvatam ce inseamna sa fii cu adevarat crestin, ce inseamna cu adevarat sa fii cetatean, sa apartii cu adevarat Cetatii tale.