Dincolo de poarta
Sunt oameni care, cateodata, mai mult sau mai putin constient, se inchid intre ziduri, nu neaparat ca le e frica, dar se gandesc ca e cea mai buna alegere… Dar nu e! Pentru ca lucrurile nu stau. Lumea se schimba, se misca, e mereu alta, noua. E o iluzie ca mai tarziu a-i gasi-o la fel… Nu e niciodata la fel. Si-atunci ai nevoie mereu de curajul de a trece dincolo de poarta. Si, chiar daca dincolo s-ar putea sa fie lei, trebuie sa-i infrunti, asa cum iti infrunti si proprii demoni.
Oricum, sa ramai intre ziduri nu e o solutie. Toate zidurile se vor prabusi la un moment dat. Si, decat sa te striveasca, mai bine iesi tu, le parasesti si treci dincolo de poarta. Ca un fluture ce-si paraseste crisalida, iti parasesti ispititoarea si confortabila cetate, pentru a putea fi tu in lumea cea mare.
Sa treci dincolo de poarta! Sa fii tu!
Draga Cecilia, imi place mult cum scrii si cum iti alegi subiectele. Imi place mult si fotografia ta din acest post, si mai ales cum ilustreaza ideea din titlu.
Promit sa revin mai des aici, la tine in vizita
Suntem mandri de dumneata!…
Suna bine ce zici, ca intotdeauna.
Multumesc!
Frumos…
Cred ca e vorba mai mult de zidurile pe care ni le construim cu mintea… Oricum, si ele, la fel ca acelea din piatra, se schimba. Se misca, cresc sau scad, se ingroasa sau mai degraba se degradeaza… La fel ca orice in univers, si mintea, ideile noastre se schimba. Nu exista un refugiu perfect. Poate de aceea unii dintre noi il tot cauta. Poate ca fiecare il cauta, la un moment dat, pentru cateva clipe. Totusi, trebuie sa reusim sa fim stabili si siguri pe noi… IN MISCARE, in transformare. Chiar daca este foarte greu. (Este ceea ce fac zeii, cred, desi uneori nici ei nu prea reusesc.)
Multumesc, Felix, pentru comentariul optimist!
Cat timp ideile tale ti se schimba, cat timp ai capacitatea sa fii flexibil, inseamna ca esti VIU! Inseamna ca inca nu te-ai pietrificat…
Evident, in contexul acesta de care vorbim…
Sa fim stabili si siguri pe noi in miscare! – foarte frumos spus…
Cat adevar in tot ceea ce spui!
Iti citesc cartile, articolele, de ani de zile si ma bucur de fiecare data cand te reintalnesc in paginile lor.
Cu mult drag,
Janeta (S)