Dragostea de tara

Dragostea de tara inseamna inainte de toate dragostea si respectul pentru cetatenii ei. Dragostea de tara nu poate fi doar o abstractiune. Dragostea de tara nu se poate reduce la festivitati si cu atat mai putin la festivisme… Eu cred ca tineretea este o virtute prin faptul ca ea poate aduce un suflu nou, un elan in plus, un plus de energie si de forta de munca, de cutezanta, de incredere in fortele proprii. Dar, in nici intr-un caz, nu cred ca ea poate reprezenta o virtute, daca nu da dovada de angajament, de dragoste, de implicare, daca nu este insotita de simtul raspunderii fata de concetatenii tai. De aceea, modul de desfasurare al unor festivitati normale de instituire a noilor alesi, insa normale in timpuri normale, nu mi s-a parut la fel in aceste timpuri… Nu e timpul pentru festivitati, ci timpul pentru actiune!

Capacitatea de reactie si forta comunitatii
Cand zeci de localitati sunt izolate, fara curent electric, fara mijloace de comunicare, in care nu se stie nici cati oameni au murit, nici cati au ramas in frig, fara mancare si fara medicamente, nu ne gasim in timpuri normale, ci in plina calamitate. Nimeni  nu este vinovat de aparitia calamitatatii… Calamitati naturale au mai fost si, din pacate, vor mai fi. Insa modul in care noi reactionam in fata unei calamitati depinde doar de noi. A ramane nepasatori, bucurosi ca nu suntem noi sub nameti, concentrati pe alte probleme, oricat de importante ar fi ele, ignorand sau trecand in plan secund viata concetatenilor nostri, este descalificant, chiar si pentru simpla calitate de om.
Forta unei comunitati, inclusiv a unui stat, sta in capacitatea ei de a face fata, solidar, oricarei incercari cu care se confrunta o parte a acestei comunitati. Nu izolat, nu haotic, ci prin forta organizatorica, prin forta de reactie a statutului. Caci in ultima instanta statul nu reprezinta nimic altceva decat ansamblul institutiilor sau, mai simplu spus, institutia care poate si trebuie sa asigure tocmai raspunsul prompt, coerent si eficient al comunitatii, in fata oricarei incercari cu care aceasta se confrunta. Si atunci cand zeci de mii de oameni raman izolati, fara curent electric, fara mancare si medicamente, sub nameti de cativa metri, care le acopera casele, cu riscul ca acoperisurile acestora sa se prabuseasca peste ei, ne gasim in fata unei calamitati, intr-o situatie de urgenta.

Situatia de urgenta, vanatorii de munte si unitatile de transmisiuni
Cred ca de mai multe zile ar fi trebuit sa fie declarata starea de alerta, ca sa se declanseze procedurile de rigoare, de deblocare a fondurilor necesare, de apelare la mijloacele de interventie disponibile in zonele necalamitate, de interventie a tuturor mijloacelor disponibile ale armatei.
Vanatorii de munte pot trece cu medicamentele necesare prin viscol si prin nameti. Unitatile de transmisiuni ale armatei pot asigura mijloacele de comunicare inclusiv cu localitatile ramase fara curent electric, cu cablurile telefonice rupte de viscol si unde toate telefoanele mobile sunt demult cu bateriile descarcate. Vanatorii de munte si-ar fi putut croi drum pana la fiecare casa inzapezita si sa sape un tunel pentru a ajunge la cei izolati acolo si a-i salva. Poate nici nu era nevoie de armata. Poate ca erau suficiente fortele jandarmeriei si ale pompierilor, care puteau fi mutate din zonele necalamitate. Declararea starii de alerta cu toate consecintele ei ar fi putut conduce la gasirea raspunsului corect.
In schimb, oamenii au trebuit si trebuie in continuare sa se descurce cu mijloacele disponibile la nivel local, iar acestea sunt, evident, cu totul insuficiente. Consecintele primului viscol nu au fost rezolvate pana la al doilea, iar acum unei situatii si mai grele risca sa i se suprapuna o noua cadere de zapada.

Luptatorii si blocajele 
Cred ca dovada suflului tineresc al noului guvern s-ar putea manifesta plenar, trecand direct de la depunerea juramantului, printr-un proces rapid si succint de predare-primire a atributiilor ministeriale, la gestionarea si rezolvarea acestei crize grave cu care se confrunta societatea noastra. Aceea de a avea zeci de mii de concetateni intr-o situatie disperata, intr-o situatie ce necesita o interventie urgenta.
Raspunderile excesive pot bloca si pe cei mai mari luptatori. Sa speram doar ca acea clipa de blocaj sa nu se prelungeasca. Sa speram ca, odata depasita si festivitatea de predare-preluare a stafetei, a prerogativelor ministeriale, vom putea trece la deblocarea rapida a celor calamitati. E vorba de oameni, de case, de bunurile acestora. Este vorba, in acelasi timp, de reluarea unei vieti normale si a unei activitati normale, inclusiv economice a acestor comunitati.

Atentionare din timp! Zapada nu se evapora, se topeste…
Sunt extrem de importante si masurile de prevenire a dezastrelor ce pot aparea peste cateva saptamani sau luni de zile, odata cu topirea acestei cantitati imense de zapada. Iar atunci nimeni nu va avea dreptul sa spuna ca a fost luat prin surprindere ca zapada nu se evapora, ci se topeste… Iar de aceste masuri depind atat vietile a mii sau zeci de mii de oameni, cat si agricultura si, prin aceasta, economia si deja binecuoscutul PIB al anului in curs.