Povestea mea cu Mos Nicolae

Povestea mea cu Mos Nicolae a inceput destul de… zbuciumat. Auzisem eu ca Mos Nicolae aduce copiilor fie o nuielusa, daca nu au fost cuminti, fie dulciuri si alte bunatati, tot felul de cadouri si lucruri nemaiintalnite celor care au fost cuminti. Numai ca in prima zi in care auzisem ca trebuie sa vina Mos Nicolae, intrand in camera, primul lucru pe care l-am zarit a fost o… nuielusa argintie. Incredibil ce-a putut sa faca Mos Nicolae!! Suparari, plansete cu sughituri, cum de a putut Mos Nicolae sa considere ca eu nu am fost cuminte?! Alintarile bunicului si explicatiile de genul: E si el ocupat, nu poate sa vada chiar tot ce face fiecare si cum e fiecare… n-aveau cum sa ma multumeasca! In nici un caz! Daca Mosul asta avea o sarcina, trebuia sa si-o indeplineasca mai bine! Cum sa fie neatent?! Ori e incorect, ori e neatent?! Pai sa fie asa cum trebuie sa fie! Si, pana la urma, m-am inteles cu Mos Nicolae… Mai ales in anii ce au urmat! Adica mai greseam si eu, dar din inconstienta, din proasta gestionare a unor lucruri, a unor situatii, a unor relatii, dar nu faceam rele cu intentie, asa ca tot ar fi trebuit sa-mi aduca ceva cadouri. Si se pare ca a inteles, ca nuiele nu mi-a mai adus…
Si anul asta mi-a adus ceva superb! (Oi fi facut eu ceva bine!) Mi-a adus un set de bijuterii din onix si carneol. O imbinare superba de negru si rosu, dar si de forme care-mi plac. Atat pentru pandantiv, cat si pentru cercei. Onixul taiat triunghiular are in centru o sfera rosie de carneol. Ordinile si simetriile cu care te inspira, culorile puternice si semnificatiile pietrelor alcatuiesc o imbinare puternica, impunatoare si totusi delicata, pentru ca dimensiunile acestora nu sunt foarte mari.
Onixul cel negru si elegant era la mare moda in antichitate. Se spunea ca e vechi de cand lumea si ca are puteri tamaduitoare. Mai apoi, in Europa crestina, negrul fiind culoarea doliului, prin nu stiu ce mister, se considera ca doar cei din zodia Leului pot sa-l poarte fara probleme, celorlalti le-ar da cosmaruri si ar fi mult prea slabi sa poata purta o asemenea piatra care ar avea ceva din forta intunericului. Doar cei puternici puteau sa o subjuge. Doar cei guvernati de Soare. Ceva mai apoi, in epoca victoriana, cand la moda a fost eleganta sobra, onixul a reintrat in centrul atentiei, iar bijutierii aveau din ce in ce mai multe solicitari pentru aceasta piatra, mai ales ca nu era ruinatoare din punct de vedere financiar, fiind destul de accesibila ca pret.
Cat despre carneol, se spune ca aceasta reprezinta bucuria vietii, ca te ajuta sa te deschizi in fata lumii si in fata celorlati, sa fii tolerant. Carneolul iti confera senzualitate, te face atent si deschis la schimbari, creativ, comunicativ. Carneolul, cu culoarea lui portocaliu cald sau rosu puternic, reprezinta piatra vietii si se imbina perfect cu onixul care simbolizeaza fecunditatea si forta pamantului. Simboluri ale vietii, ale nasterii si ale trecerii, ale lumii intregi, aceste pietre au fost apreciate dintotdeauna! In vechiul Egipt sau vechea Creta, la etrusci, fenicieni sau romani, bijuteriile cu carneol si onix iti dadeau forta sa te lupti cu zeii, cu marile, cu furtunile. Iar astazi le admiram in muzee si ne dorim sa credem si noi in forta pe care ne-o pot da.
Ale mele sunt magice!