Now Reading
Profesorul meu de istorie, un profesor adevarat

Profesorul meu de istorie, un profesor adevarat

Spre deosebire de ceea ce cred multi, au fost si sunt inca multe scoli generale in satele noastre unde nu numai ca s-a facut scoala in mod serios, dar unde scoala nu se rezuma doar la manuale… Unde oameni adevarati au reusit si reusesc sa-i dea viata. Unde istoria nu doar se invata, ci se traieste.

Un astfel de om care a reusit sa insufleteasca zeci de generatii de copii a fost si este si profesorul meu de istorie si geografie din scoala generala, Pantilimon Popovici. Un profesor minunat, dar, in acelasi timp, un adevarat savant. In timp ce multe locuri celebre, precum Sarmizegetusa Regia, riscau sa cada prada buldozelor si asfaltarii, profesorul Pantilimon Popovici si-a dedicat intreaga viata cercetarii vestigiilor arheologice din jurul localitatii Razboieni-Cetate, din judetul Alba.

Fara bani, fara sprijin din partea autoritatilor, a reusit sa depuna o munca imensa, bazandu-se doar pe propria lui pasiune si pe entuziasmul pe care a stiut sa-l transmita mai departe, bucurandu-se astfel de sprijinul satenilor si al elevilor, carora a reusit sa le confere o dimensiune in plus traiului modest de zi cu zi. A reusit sa le transmita si lor ceva din pasiunea si inflacararea sa. Fara lectiile lui atat de vii si de interesante care se continuau de atatea ori pe teren, in cautarea a noi vestigii, sau in imensa colectie de obiecte din vremea dacilor, a romanilor sau – chiar mult mai vechi – din perioada neolitica, fara patosul lui atat de contagios, cu siguranta, formarea noastra, a elevilor lui, nu ar fi fost aceeasi. Si nici nu pot sa-mi imaginez cum as putea fi eu astazi daca nu beneficiam de indrumarea acestui om minunat.

Timp de o viata, singur, a reusit sa studieze un spatiu de o nebanuita bogatie arheologica. Sapaturi, cartografiere, studiul si datarea obiectelor si nu mai putin dificila corelare a tuturor datelor ce se adunau pe rand, an de an. Iar arealul acesta prezinta o bogatie arheologica deosebit de complexa. Opt terase ale Muresului ascund de la asezari din neoliticul tarziu, 4600-3700 i.H., apartinand culturii Petresti, trecand apoi prin cultura Cotofeni, 3500-2500 i.H., din epoca de trecere spre epoca bronzului, iar apoi prin epoca bronzului, cultura Wietenberg, 2000-1300 i.H., urmata de cultura Hallstadt, din prima epoca a fierului, secolele XI-VII i.H., cu multiple urme lasate de sciti pentru a ajunge apoi la vestigiile dacice din perioada Latene, 300-106 i.H.

Dar adevarata bogatie a zonei apare odata cu perioada romana si datorita castrului roman prezent la Razboieni-Cetate. Descoperirile, ideile, interpretarile si mai ales datarile intregului material arheologic le-a confruntat cu nenumarati specialisti din intraga tara, pana ce astazi a reusit sa publice imensul material al unei vieti intregi de munca, impreuna cu Rada Varga, in cartea aparuta la Editura Mega din Cluj-Napoca sub titlul Ad Vatabos, Monografie arheologica a localitatii Razboieni-Cetate. Numele, atat de ciudat, nu reprezinta nimic altceva decat una dintre inscriptiile din perioada romana descoperite de autor si care dau importante indicii cu privire la trupele ce au stationat in aceasta zona.

Dar acest om minunat nu traia doar pasiunea descoperirilor arheologice, ci, in egala masura, traia cu pasiune pentru noi, pentru a ne forma ca adevarati romani, ca oameni responsabili si cu frica lui Dumnezeu. Iar invataturile lui de viata erau intarite de cele ale istoriei si de minunatul lui exemplu personal. Pentru ca scoala nu inseamna doar informatie, nu inseamna in primul rand informatie, ci formatie, formatia ta ca om… Iar astazi profesorul meu mi-a facut cel mai frumos cadou pe care putea sa mi-l faca cineva. Mi-a daruit un exemplar al cartii sale, al muncii lui de o viata. O carte cu o nepretuita dedicatie, Pentru Cecilia, o eleva eminenta a Scolii noastre, un moment de lectura despre satul natal si o aducere aminte spre profesorul de istorie si geografie, Prof. Popovici. Ce poate fi mai minunat decat sa vezi ca, dupa zeci de ani, profesorul tau care ti-a indrumat primii pasi in viata, in formarea ta ca om, inca nu te-a uitat, ci, dimpotriva, s-a gandit la tine, sa-ti impartaseasca rezultatul minunat al unei vieti dedicate neamului sau, descoperirii si cunoasterii trecutului, a celor ce s-au perindat pe aceste meleaguri timp de mii de ani, si, in egala masura, dedicata formarii noilor generatii de romani?…

View Comments (5)
  • Si pe vremea mea (acum o suta de ani, cum imi place sa glumesc), dascalii erau parca personaje de poveste. Cel putin asa ii vedeam eu. Fiecare avea darul lui de a ne apropia de materia pe care o preda. Marturisesc ca mergeam la scoala cu placere si cu nerabdare… acea nerabdare de a vedea ce ne mai spune domnul Enache sau doamna Camelia.
    Sunt convinsa ca si astazi exista profesori adevarati, care sunt si oameni de cultura (studiaza si scriu carti) si oameni de suflet.

  • Profesorii mei, de istorie si geografie, au plecat, dupa fiecare clasa de liceu, prin tara, cu noi, si ne-au depanat la fata locului istoria tarii si ne-au facut sa iubim fiecare coltisor din aceasta tara. Ii vad aievea si-i voi pomeni cat voi trai.

  • Si eu am avut parte de astfel de profesori, oameni deosebiti care au insemnat enorm pt mine si de care mi-aduc aminte cu imensa dragoste. Datorita profesoarei de romana (dna Ilea Maria) din scoala generala am reusit sa iau examene de limba si literatura romana peste ani de zile in care nu mai studiasem deloc gramatica, de ex. Datorita primei profesoare de tehnologie poligrafica (dna Carp Maria) am ajuns sa iubesc meseria de tipograf si sa nu regret niciodata ca am intrat in aceasta lume. Sunt profesori – adevarati pedagogi – care ne marcheaza in bine intreaga existenta prin tot ce au facut cu noi!

  • Da, sunt profesori care ne marcheaza si invatatori de care ne amintim cu drag. Dar nu numai de la clasa, ci si din activitatile pe care le aveam impreuna in afara orelor de clasa. Cu domnul invatator am facut cursuri de legatorie, invatam sa legam cartile din vechea biblioteca a scolii, cu domnul profesor de matematica din liceu am facut cor, cu domnul profesor de geografie din liceu am invatat sa facem fotografii, am invatat sa developam fotografii, dar si diapozitive… Si din toate jocurile de atunci am invatat cate ceva ce ne este util astazi!

  • Asa e, de la foarte multi profesori am invatat mult mai mult decat era scris in manuale! Apropo de istorie – in liceu (in perioada 1982-1986) am avut un profesor care nu ne-a predat niciodata din manual… si, printre multe altele, ne-a vorbit foarte mult despre partidele istorice! Un alt profesor, de matematica, ne povestea de fiecare data la ce foloseau in viata de zi cu zi anumite descoperiri matematice si de ce-au fost ele atat de importante la vremea respectiva. E motivul pt care pur si simplu ma doare de fiecare data cand aud ca li se mai taie din salarii profesorilor…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

114 K
Scroll To Top