Traditii si… traditii

Traditiile reprezinta o esentiala amprenta culturala si, mai mult decat atat, poate, principalul element care ne confera rostul si locul nostru in lume. Ele reprezinta, fara indoiala, o valoare fundamentala pe care ar trebui sa ne straduim sa o aparam si sa o pastram. Dar oare asa stau lucrurile intotdeauna? Reprezinta oare toate traditiile o autentica valoare?
Un film exceptional care ruleaza acum in cinematografe este Floarea desertului. Traditia somaleza, cu privire la mutilarea organelor genitale ale fetitelor de 2-3 ani, pentru a le asigura o certa virginitate, punandu-le viata in pericol si condamnandu-le la chinuri pentru tot restul vietii, este pusa in discutie in acest film, cu o forta exceptionala, pentru a ne ajuta sa intelegem consecintele fizice si, in special, psihice la care sunt condamnate astfel femeile somaleze. Si ceea ce este si mai grav, practica aceasta nu priveste doar fetele din Somalia, ci, de multe ori, si pe cele somaleze din comunitatile vestice, de transfugi. Ce se poate face? Aceasta este tocmai intrebarea majora pe care filmul ne provoaca sa ne-o punem. Si, ceea ce filmul ne lasa sa ne aducem singuri aminte, aceasta nu reprezinta nici pe departe singura traditie care contravine in mod fundamental convingerilor actuale asupra drepturilor omului.
Sa ne gandim doar la consecintele psihice si sociale generate, de exemplu, de obligativitatea de a purta valul islamic integral. Si, referindu-ne doar la tarile occidentale, ai dreptul sa interzici prin lege purtarea valului? Cum faci diferenta intre purtarea valului prin impunere si purtarea lui din convingere, din proprie vointa, ca o necesitate proprie a ta? Si aceasta dificutate devine mereu mai clara acum cand aceasta lege, deja promulgata in diferite tari, se vadeste aproape inaplicabila. Se naste o  intrebare esentiala. Unde sfarseste apararea drepturilor omului si unde incepe incalcarea lor? Si astfel de dileme sunt multe…
Dar mutilarea plina de cruzime a copiilor poate sa fie tolerata? Si, daca nu, ce se poate face? Iata intrebari majore ce decurg din acest film de exceptie, care, ca orice fapt de viata, nu se rezuma nici pe departe doar la aceasta abordare oarecum schematica si unilaterala. El reprezinta in acelasi timp o fereastra deschisa spre propria noastra civilizatie nord-atlantica cu partile ei pozitive, dar si cu reversul medaliei, care deriva din caractrerul rece si impersonal, deci insensibil si uneori absurd al aplicarii legii.
Filmul este povestea unei fete superbe, Waris Dirie, care te cucereste nu numai cu frumusetea ei, ci mai ales prin sensibilitatea si profunzimea trairilor unui suflet traumatizat ratacit intr-o lume straina. Este un film artistic autentic, plin de sensibilitate, care merita sa fie vazut…