Drumul cel bun

Fiecare are un loc unde simte ca poate renaste, unde simte ca pentru el totul se poate sfarsi si totul poate incepe… Pentru mine locul asta e Obarsia Lotrului. De pe Valea Oltului o iau pe Valea Lotrului si urc pana sus, la Obarsie… Dupa ce treci de Voineasa si de Vidra, dupa ce te obisnuiesti cu aerul rece de munte si te mai intalnesti cu cei ce au grija de cativa stupi de albine si se straduiesc sa obtina miere de brad, ajungi sus, atat de sus incat pentru vechii ciobani asta era capatul lumii sau… crucea drumurilor. Pentru ca, de aici, te poti intoarce de unde ai plecat sau poti sa o iei pe un alt drum… Poti sa cobori spre Oasa si Sebes sau poti sa cobori spre Petrosani, de unde poti sa o iei fie spre Hateg, fie spre Targu Jiu.

De data asta, de la Vidra in sus, spre Obarsie, am dat de un drum incredibil. Nu numai ca asfaltul era proapat turnat, dar se puneau parapetii si se faceau reconsolidarile necesare unui drum de munte. Surpriza a fost si mai mare cand am decis ca de la Obarsia Lotrului sa cobor spre Sebes si am descoperit si aici un drum bine facut. Mai ales ca data trecuta cand am mai fost drumul era aproape impracticabil… E drept, sunt portiuni in care echipele de muncitori mai au foarte mult de lucru, dar sunt draguti si te ajuta sa treci. Si, daca drumurile ce pleaca de la Obarsia Lotrului se refac, eu zic ca suntem pe drumul cel bun, ca tara asta poate sa fie o surpriza pentru multi…