Multumesc!

Multumesc celor care m-au invatat acest cantec, celor care mi-au dat forta ca – dincolo de inevitabilele ratacirile in lumea asta tulbure care a bantuit tara asta frumoasa si scumpa – sa ma regasesc, sa sper, sa vreau sa construiesc si… sa ma construiesc. Totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa ai pretentia sa nu cazi, cazi, inevitabil, pana inveti sa mergi, dar totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa nu te fure peisajul, ca tot felul de miraje sa nu te rapeasca si sa nu te raneasca. Dar totul e sa te regasesti si sa-ti regasesti drumul. Intr-o lume tulbure, cu repere ascunse, cu false preamariri si spani ispititori, nu e greu sa gresesti. Totul e insa sa te regasesti si sa ai forta sa mergi mai departe. Pe calea cea dreapta! Intelegi ziua de ieri si o construiesti pe cea de maine. Asta conteaza! Ce faci! Azi! Si cum vrei sa fie maine! Cum vrei sa fii maine!
Da, faptele cele mici conteaza, pentru lumea intreaga!… Ce facem noi, fiecare, conteaza!