Cele mai mari cutremure din Romania. Cutremurul din 1977 din zona Vrancea. Ce inseamna constructii rezistente la cutremur

Frica de cutremur, mai ales în București, reapare periodic mai accentuat. Ce sunt cutremurele, care au fost cele mai mari cutremure din România, dar şi ce înseamnă construcţii rezistente la cutremur, despre acestea am discutat în noua ediţie a emisiunii Arena Ideilor, realizată împreună cu prof. univ. dr. Dragoş Popa.

“Din fericire, în România, seisme grave nu avem. Din istoria apropiată, cel mai important cutremur, sau singurul cutremur important, a fost cel din 1977. Și acolo a fost o scenă interesantă. La restaurantul de la ultimul etaj din Intercontinental, toată lumea s-a speriat, au răsturnat mese, au fugit și așa mai departe. La o masă era un japonez, care ținea masa să nu fugă de lângă el și le striga oamenilor să se liniștească: „It’s only a seven! N-are decât 7 grade Richter. Ce vreți? Ce v-ați speriat?” Pentru că, în condițiile cutremurului din Vrancea, gradul 7 este puțin, de fapt, 7,2. Și a fost un cutremur destul de lung. (…)

Da, au fost pagube foarte serioase, într-adevăr, pentru că erau blocuri din care se tăiaseră stâlpi, grinzi și, de cele mai multe ori, nu un element de rezistență, ci mai multe. (…)

Deci sunt foarte multe elemente care au dus la căderea anumitor blocuri. Celebru este un bloc care s-a prăbușit, un bloc foarte bine făcut din toate punctele de vedere, construit în anii ’30, luxos, adică în marmură, cu pretenții, dintr-o evaluarea greșită. Aici este vorba de modul în care de multe ori tehnologia ne joacă feste. Se încercase atunci realizarea betonului pe un alt tip de nisip decât cel care se folosea înainte și s-a folosit și după aceea, care conducea la o creștere a rezistenței betonului în primii ani, peste care se făcuseră măsurătorile. Nu trecuse destul timp ca să se vadă că, după o perioadă de două ori mai lungă, de vreo 10 ani, nu mai țin minte exact care era perioada, rezistența betonului scade dramatic, astfel încât, de la construcția care avusese loc la sfârșitul anilor ‘30 și până în 1977, rezistența betonului, practic, dispăruse cu totul. În restul blocului nu s-a găsit nimic solid în afară de calorifere și de căzile de baie și fiarele din structura de beton armat contorsionate. Nici urmă de beton! Totul era țărână, era nisip. Deci sunt foarte multe motive din care poate să cadă o structură.” (prof. univ. dr. Dragoş Popa)