De ce m-am indragostit de Romania

Pentru ca am avut un bunic, o bunica, o matusa, o vecina, un vecin, care vara imi dadeau socata si-mi cantau dintr-un fluier de soc, care iarna imi dadeau placinte si-mi spuneau povesti despre Romania lor… Pentru ca am avut un strabunic care mi-a facut un pieptar dintr-o blanita de miel fermecat, cu care am mers la scoala, si domnul invatator m-a invatat sa socotesc, sa citesc si sa scriu… Pentru ca intr-o dimineata mult prea rece am asternut flori pe morminte de eroi, iar apoi domnul invatator ne-a dat niste mere, pentru ca am mers apoi la cules de porumb cu profesorul de istorie si la adunat de sfecla cu doamna profesoara de chimie… Pentru matisorii sau crengutele de brad pe care mi le aducea bunicul, pentru trifoiul cu patru foi, pentru cantecele si jocurile cu care alunga norii cei intunecati… Pentru problemele din Gazeta Matematica, pentru lampa cu petrol pe care o curatam in fiecare seara cand se lua lumina, pentru rotile de foc de la Luminatie, pentru sticlele goale pe care le duceam la magazin pentru paine si un pic de zahar candel, pentru ariciul cu care m-am intalnit pe drum intr-o seara, pentru prima mea bicicleta, pentru florarul de pe veranda si pentru pomii din gradina… Pentru ca aici am cazut si era sa ma pierd, pentru ca aici mi-am gasit forta sa ma ridic si aici i-am intalnit pe toti cei pe care-i iubesc… Pentru ca inconstientii care, paradoxal, atunci cand nu s-a mai luat lumina, n-au mai stiut sau n-au mai vrut sa tina drumul drept, te ispitesc, dar se risipesc… Pentru ca ei nu vor ajunge decat… cei mai bogati din cimitir, pentru ca nu vor mai fi… Sunt doar praful de pe drum… De pe drumul celor ce vor dainui… Iar cei care vor dainui sunt cei care s-au indragostit de Romania, cei care se indragostesc de Romania cu fiecare colind, cu fiecare vis, cu fiecare zambet, cu fiecare hora, cu fiecare cant… Cei care asteapta, chiar daca ceva mai tristi, ca norii sa se imprastie, ca piatra sa nu le mai distruga gradinile si sufletele, ca apele sa nu le mai ia dorurile, ca seceta sa nu le mai parjoleasca inimile… Si sa fie totul asa cum e rostuit sa fie in Gradina Maicii Domnului…