Iertari
24 December 2010
Pana nu demult, satul din care sunt nici nu era pe harta… Poate doar pe vechile harti militare… E insa aproape de Ocna-Mures, iar eu m-am nascut la spitalul din oras si liceul l-am facut tot acolo. Practica am facut-o, impreuna cu colegii mei, la Salina. Stiam ca la un moment dat orasul o sa se surpe… Asa cum stiam ca atunci eu n-o sa mai fiu acolo… Intotdeauna am fost fiul risipitor. Cel pe care unii il iarta pentru plecare, iar altii nu inteleg cum poate fi iertat. Sunt acolo oamenii care imi sunt dragi si oameni carora le sunt draga. Sunt lucruri care raman, indiferent de pamantul care se surpa…
Felicitari pentru un articol splendid scris, cu inima si cu minte imbelsugata deodata.
Splendid, optimist si profund deodata.
Sunt impresionat de simtirea dvs. umana si de faptul ca in noaptea de Craciun ati avut timp sa va ganditi la cei aflati in dificultate.
Aveti cel mai interesant blog de pe net, nu pierd nicio intrare, m-am abonat la stirile dvs. 🙂