La marginea drumului

Nu mai e demult un secret cat am asteptat sa pasesc pe Drumul Regelui! Asa ca, atunci cand am auzit ca s-a deschis pentru circulatia publicului, chiar daca nu i s-a facut inca inaugurarea oficiala, n-am mai stat pe ganduri si de la Ranca am urcat mai sus… Nu eram singura! Toti cei care au asteptat cu sufletul la gura refacerea drumul de munte, stiut din povestile bunicilor si din cartile de istorie, venisera sa-l descopere, sa se intalneasca cu norii si cu sperantele lor pentru ziua de maine. Da, e cel mai inalt drum din Romania, da, e frumos sa vezi Ranca de sus, da, e incredibil sa vezi pana departe, cat de frumoasa si de incredibila e tara asta romaneasca! Si te bucuri… Dar te si intristezi… Te bucuri pentru ca asfaltul e proaspat turnat, pentru ca uiti de toate drumurile proaste pe care ai mers vreodata, pentru ca in aerul tare al muntelui, acolo sus, mult deasupra de limita padurilor, vezi ceea ce e cu adevarta important, vezi cu claritate ceea ce alta data iti era neclar si obscur… Si nu te mai temi sa strigi ceea ce consideri ca lumea ar trebui sa auda! Si-ti vine sa strigi, cu toata tristetea pe care ai incercat-o vreodata, ca vrem sa pasim pe Drumul Regelui, pe drumul care pe harti se numeste Transalpina, si care, cu siguranta, va fi pretext de lauda, dar nu vrem sa distrugem muntele, cum nu vrem sa ne distrugem nici pe noi! Am mai umblat pe drumuri, chiar mai inalte, dar nu ne-a venit sa ne asezam la marginea lor si sa plangem de disperare… Un drum isi are rostul cand face parte din padurea sau din campia pe care o strabate, cand uneste, nu cand desparte, cand te invita sa pasesti pe el ca sa descoperi o noua lume, nu cand te face sa simti ca e o rana pentru stanca peste care trece… Un drum rezista daca isi are rostul sau, daca e de-al locului, daca se integreaza peisajului… Nu cred ca e cazul sa trec la formulari ingineresti, nici nu m-as pricepe, dar acest drum trebuie consolidat! Simti cum marginile acestui drum te dor… E prima reactie pe care o ai! Abia apoi iti amintesti ca ai mai fost pe drumuri si mai inalte, prin Alpii elvetieni, de pilda, dar acolo marginile drumurilor erau consolitate si apoi lucrarile erau integrate, astfel incat chiar de la marginea drumului vedeai pus frumos un strat de pamant, pe care era plantata iarba. Plus ca altfel drumul asta nu va rezista nici macar o iarna! Sper, cu ultimul dram de speranta, ca pana la inaugurarea oficiala a drumului se vor face lucrarile necesare… Insa iarna e aproape… Mult prea aproape…