Pestera Polovragi
Foarte aproape de Manastirea Polovragi, chiar la intrarea in Cheile Oltetului, chei extrem de abrupte, care despart Parangul de Muntele Capatanii, se gaseste una dintre pesterile magice despre care se spune ca ar fi fost extrem de importante pentru vechii daci – Pestera Polovragi. Dupa un urcus destul de usor, pe un drum forestier, ajungi imediat la impunatoarea intrare in pestera in care se crede ca ar fi zabovit insusi Zamolxe. Pestera se viziteaza doar de primavara pana toamna, pentru ca iarna este perioada de hibernare la liliecilor care traiesc aici, motiv pentru care, in sezonul rece, este inchisa.
Dantelaria de piatra si formatiunile incredibile, cu nume de legenda, trimit la povestile conform carora tamaduitorii daci preparau aici remedii dintr-o planta medicinala, care crestea in aceasta zona, dar care astazi nu mai exista, asa-numita polovraga sau polvraga, care ar fi avut puteri miraculoase de vindecare, in aceasta pestera vracii daci reusind sa prepare din ea remedii incredibile. Poate in asa-numitul Cuptor Dacic, la care se opresc negresit vizitatorii pesterii… Sau poate energetismul locului ii conferea aceste virtuti…
Ceva mai apoi se pare ca pestera ar fi fost refugiul calugarilor de la Manastirea Polovragi (mai demult manastirea de aici a fost de calugari, mai apoi a devenit manastire de maici), care au desenat pe peretii pesterii, cu tehnica negru de fum, simboluri ale mortii necrutatoare. Poate pentru a ne aduce aminte ca timpul petrecut aici, in aceasta lume, este limitat. Pentru fiecare. Poate pentru a ne aduce aminte ca trebuie sa fim responsabili de ceea ce facem in aceasta viata. Fiecare. Ceva mai incolo, in pestera, se gaseste Izvorul Sperantelor… Pentru pacatosii asemeni talharului din dreapta lui Isus… E un izvor care nu seaca niciodata…