Printre ruinele romanesti, Micul Trianon de la Floresti

In Lista monumentelor istorice exista un obiectiv intitulat Palatul Trianon – ruine. Si e pacat sa nu le vizitezi. Nu pentru ca ar fi singurele ruine din Romania. Ci pentru ca ele reprezinta ramasitele unei adevarate capodopere, palatul fiind numit, acum aproape un secol, un adevarat paradis terestru. Generalul Friedrich Paulus scria ca Palatul Micului Trianon din Prahova e mai izbutit decat originalul de la Paris, considerandu-l drept cea mai valoroasa comoara a zonei, alaturi de petrol si de Castelul Peles.
Il gasesti usor, luand-o din DN1, intre Ploiesti si Campina, spre vest, pe drumul spre Floresti, unde vechea fabrica de anvelope a fost cumparata de Michelin. Evident, e nevoie sa mai intrebi localnicii, pentru a descoperi intrarea, fara poarta, din capatul unei ulite inguste. Este o ruina din care stau sa se prabuseasca ultimele ziduri. Dar este o ruina care nici acum nu conteneste sa te uimeasca cu maretia si frumusetea ei.

Palatul a fost construit la inceputul secolului al XX-lea de Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de Nababul, datorita averii sale colosale. Dar, in epoca, marii boieri stiau nu doar sa petreaca… Mai stiau si sa creeze adevarate opere de arta, sa-si iubeasca tara si sa contribuie la dezvoltarea ei. O mare diferenta fata de noii imbogatiti de atunci sau de astazi…
Nascut la 22 septembrie 1832, doctor in drept la Paris, presedinte al Partidului Conservator, deputat, senator, presedinte al Adunarii Deputatilor si apoi al Senatului, Primarul Capitalei, Ministrul Finantelor, al Lucrarilor Publice si de Interne si de doua ori Presedinte al Consiliului de Ministri, Nababul apeleaza la arhitectul Ion D. Berindei, care mai proiectase si Palatul Cantacuzino din Bucuresti, actualul Muzeu George Enescu. Inspirat de arhitectura Palatului Micul Trianon, Palatul Domnitei, asa cum era numita in acele timpuri capodopera de la Floresti, cuprinde trei nivele inegale. Un demisol, parterul, ce avea 15 incaperi si o mare sala de onoare de 70 de metri patrati, si un etaj. Dar Palatul Domnitei nu este o copie a celebrului palat francez. El imprumuta si elemente din arhitectura Marelui Trianon si nu numai. Printre nenumaratele elemente decorative ce dau eleganta si maretia acestei bijuterii se numara si basorelieful plasat deasupra intrarii holului de onoare reprezentand doi ingeri care poarta blazonul familiei. Finisajele exterioare, inclusiv incadramentele sculptate ale ferestrelor sunt realizate din piatra de Albesti.

Palatul era plasat intr-un superb parc dendrologic de aproximativ 150 de hectare, cu multe specii rare, cu minunate aranjamente florale si copaci de felurite esente, el insusi o adevarata capodopera a timpului din care nu lipseau terenuri de golf si echitatie. Cu mai multe terase ce coborau spre lunca Prahovei, parcul cuprindea si un mare bazin ce se intindea in fata palatului si din care apa se scurgea printr-un canal romantic ce strabatea parcul si peste care se ridicau mai multe podete. Evident, astazi totul este in paragina, pasune pentru turmele de oi si loc de harjoneala pentru cainii de pripas. Inclusiv impunatorul turn de apa de 30 de metri inaltime, care seamana cu turnul Chindiei din Targoviste si peste care astazi se inalta vegetatia ca o adevarata stampila a paraginii.
Palatul a avut o soarta nefericita. Nababul a murit in 1913, inainte de a se termina ultimele finisaje, iar fiul sau Mihail, care a mostenit palatul, nu a finalizat lucrarile. Degradarea a inceput rapid. In Primul Razboi Mondial se pare ca au fost luate sobele, dar si tabla de cupru de pe acoperis. Inainte de a fi terminat, au aparut degradarile produse de cutremurul din 1940 si apoi, mai grav, devastarea si jefuirea sistematica de catre trupele sovietice incepand din septembrie 1944, continuate apoi din 1945 cu distrugerea mosiei de la Floresti. Dupa 1965 in parcul palatului este infiintat un sanatoriu TBC care functioneaza si astazi. Marele dezastru incepe dupa cutremurul din 1977 cand se darama cosurile si cad cateva ziduri interioare. Din acel moment deteriorarile sunt agravate si de satenii care demoleaza tot ce pot pentru a obtine materiale de constructii pentru propriile gospodarii. Sunt distruse ziduri care in unele locuri aveau si un metru grosime, dar si coloane si nenumarate ornamente. Au existat mai multe initiative pentru salvarea acestui monument, inclusiv interpelarea parlamentara a marii soliste de opera Eugenia Moldoveanu, care in 2003 era deputata in Parlamentul Romaniei. Dar totul a fost in zadar, fiind invocat pericolul pe care l-ar reprezenta existenta sanatoriului TBC si, evident, lipsa banilor. Agonia acestei bijuterii, pe care o reprezinta Palatul de la Floresti, continua si, cu fiecare zi, sfarsitul se apropie.

Dar cine mai are astazi nevoie de vechile palate ale Romaniei? Cine mai are nevoie de valorile Romaniei? Sunt intrebari pe care ar fi bine sa nu le evitam. Iar o vizita la Floresti, la ruinele acestei capodopere arhitecturale, ar putea constitui un inceput pentru cautarea unui raspuns.