Week-end la cinema

Imi place sa merg la cinema. Mi-a placut dintotdeauna. Sa ma cufund in intuneric, pentru a urmari culorile si luminile ce traseaza o poveste fascinanta, terifianta sau romantica. Nu aveam asadar cum sa nu-mi doresc sa merg la cel mai nou cinematograf deschis in oras… Am ales un film care nu-ti prea oferea sperante, despre sfarsitul umanitatii, despre un asteroid imens care va lovi si va inghiti Pamantul, despre lumea care nu mai conteaza, despre ridicolele noastre prejudecati… Inspre finalul filmului, cand totul era pierdut si nimic din ce-ar fi facut orice personaj n-ar mai fi avut nici un sens, zgomotul infernal al difuzoarelor care iti spuneau sa parasesti in ordine si cat mai repede cladirea parea ca face parte din scenariu… Tocmai de aceea, abia dupa cateva minute, spectatorii si-au pus problema sa paraseasca sala. Probabil pentru ca devenise prea greu sa mai rezisti in zgomotul acela asurzitor… Pe holurile cinematografului – la fel. Spectatorii din alte sali se indreptau spre iesirile de urgenta… Inseamna ca nu era din scenariul filmului nostru. Inseamna ca nu era un exercitiu. Ceva trebuia sa se fi intamplat. Iesind si ocolind cladirea, dar neobservand nimic, de curiozitate, ne-am intors sa vedem ce s-a intamplat. Doi pusti din doua sali diferite, exact in acelasi moment, apasasera butoanele de panica. Din dorinta de a inaugura cinematograful la data prevazuta, nu s-au mai montat geamuri de protectie la butoanele de panica si atunci era mult mai simplu si mult mai putin zgomotos sa ajungi la un asemenea buton… Iar pustii sunt extrem de tentati de a se juca si in acest fel…
In concluzie, fara sa mai vedem finalul filmului care oricum nu ne prevedea nimic bun, am plecat… Spre un alt cinematograf. Si-am ales un film despre criza. Panica pe Wall Street / Margin Call. Un film cu actori care-mi plac si care oricum iti spune ca, dupa asemenea ciocniri dezastruoase, precum cele pe care le-am trait anii acestia, iti mai ramane totusi ceva de ales, ceva de facut, ceva de trait… Si ceva de invatat! Ca iresponsabilitatea se plateste! Scump! Insa nu imediat!