Drumul meu prin Volovat
De fiecare data cand drumurile ma poarta prin Bucovina, incerc sa trec si pe la o biserica ce-mi e tare draga, biserica boierului Luca Arbore… De obicei, de la Putna o iau pe drumul Marginea – Solca – Arbore, numai ca de aceasta data m-am gandit sa o iau pe un drum nou, Radauti – Volovat – Arbore. Ajunsa in Volovat si nestiind cum s-o iau mai departe, am intrat in biserica…
Era duminica dupa-amiaza si era slujba. Batranii satului venisera cu bicicletele, pe care si le lasasera rezemate de zidul bisericii. Corul femeilor suna incredibil, nu numai ca te facea sa te simti intr-un alt timp si un alt spatiu, transpunandu-te parca intr-o alta lume, dar semana intr-atat cu corurile femeilor din Maramures incat brusc aveai un alt inteles asupra legaturilor ce s-au pastrat de pe vremea descalecatului lui Dragos. Ma uitam la femeile acelea, cu ie, cu naframa, cu lumanari in mana, la portretul lui Stefan din biserica, cand un mos batran, ce statea la intrarea in biserica, imi intinde Motivele pentru care suntem si tinem sa fim un neam ortodox a parintelui Dumitru Staniloae si imi spune: Pune-o in geanta! O sa-ti prinda bine! Sa te ajute Dumnezeu!
Am multumit si apoi am plecat mai departe, pe drumul spre Arbore. Aflasem incotro trebuie s-o iau…
P.S. N-am inteles insa cum o asemenea biserica – monument istoric, ce a fost inaltata pe vremea lui Stefan cel Mare, intre 1500 si 1502, poate sa fie astfel refacuta. Sus, deasupra zidurilor de piatra inaltate acum cateva sute de ani, sta astazi un brau turnat in beton. Iar un stalp de sustinere al bisericii e sprijinit intr-o piatra. Nu ma pricep la reabilitari si la reconsolidari, dar cred ca pilonii de rezistenta si respectul fata de realizarile inaintasilor nostri ar trebui sa fie lucruri privite cu… responsabilitate. Pana la urma cu totii vom fi judecati pentru toate cele ce sunt!
