Forta unei amintiri…

Nu sunt mare si tare, nu sunt buna, nu sunt fara pata. Incerc sa fiu. Si mare, si tare, si buna. Sa nu mai cad, sa nu mai gresesc. Nu am statura sa vorbesc despre eroi si martiri. Stiu doar ca bunicul meu, cu educatie nemteasca, a luptat pentru Romania si pentru Rege in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial chiar si dupa terminarea oficiala a razboiului, in Muntii Tatra, unde luptele au mai continuat cateva luni… Ca sa se intoarca mai apoi acasa pentru a fi lovit, in incercarea unora de a-l umili… Insa de la el puteai invata demnitatea, verticalitatea, rabdarea… Si, daca atunci n-am fost vrednica sa invat toate astea, sper sa le invat astazi. Pentru ca amintirile te pot schimba, pentru ca eroii iti pot schimba viata. Pentru ca vine o vreme cand, oricat te-ai ascunde si oricat ar incerca lumea sa faca ceea ce ar vrea ea din tine, pana la urma devii ceea ce vrei cu adevarat sa devii… Si – daca pentru tine conteaza sa fii om si sa fii roman – simbolurile vor fi mereu vii si-ti vor da forta sa devii ceea ce esti de fapt…