Indiferenta ta ma anihileaza

Suntem in Saptamana Luminata, in centrul Bucurestiului, iar pe un zid sta scris cu grafitti: Indiferenta ta ma anihileaza. Ma opresc si mai citesc o data. Indiferenta ta ma anihileaza. Ma uit de jur imprejur si imi dau seama ca acesta este sentimentul pe care il resimt de atata si atata timp, mergand pe strada, privind oamenii sau uitandu-ma la televizor. Au trecut deja ani buni de la evenimentele din decembrie si de la cele din Piata Universitatii. Doua momente aproape sacre din punctul de vedere al sentimentelor care au inflacarat inimile generatiei mele. Cand citesti aceste cuvinte, nu ai cum sa nu simti un profund fior. Sunt cuvinte care par a fi scrise direct de suferinta acestor martiri, dar si a celor ce s-au jertfit mai demult… Cine isi mai aduce aminte de ei? Poate doar cu usoara plictiseala, cand vezi la televizor ca s-a mai depus o coroana in amintirea lor…
Ce mai inseamna astazi profunda semnificatie a sarbatorii pascale? Poate o lumanare aprinsa in noaptea Invierii, bucuria unei mese bogate sau o excursie in tinuturi exotice… Ma intalnesc cu un cunoscut, il intampin cum e firesc in Saptamana Luminata, spunandu-i Hristos a inviat! Se uita mirat si descumpanit, se aduna cu greu si, intr-un tarziu, cu un zambet incurcat si, in acelasi timp, ironic, imi raspunde in cele din urma: Adevarat a inviat!
Ma uit din nou batranele ziduri si, in bataia unui soare ce pare el insusi abatut, citesc din nou cuvintele ce apar acolo aproape ireale, Indiferenta ta ma anihileaza…
Dar mai e cineva care simte asa, altfel acele cuvinte nu ar fi fost scrise pe nici un zid…