Principii sau bani?

Erich Fromm publica, in 1976, cartea To Have or to Be. A avea sau a fi reprezinta in ultima instanta un criteriu care separa oamenii, epocile si comunitatile in functie de aspiratiile, de valorile asumate, de modul lor de viata si de gandire. Si, asa cum argumenta Fromm, in mod evident, epoca moderna aluneca sau cel putin a alunecat, cu fiecare zi, mai mult, spre taramul lui a avea, ajungand, prin aceasta, sa existam mereu mai putin prin valorile ce ne definesc si mereu mai mult prin determinatiile placerii si, cu timpul, a necesitatii de a avea. Dar, evident, procesul este diferit de la individ la individ si de la colectivitate la colectivitate.
Cred ca este interesant de analizat prin aceasta cheie evenimetele ultimilor ani. Astfel, pentru a-si apara cel de-al 14-lea salariu grecii au iesit in strada cu zecile de mii si nu o data, ci de zeci de ori. Faptul ca prin actiunile lor faceau ca economia sa se prabuseasca si mai rau nu i-a interesat, dar nimeni nu avea dreptul sa se atinga de banii lor… Italienii nu au lipsit nici ei de la manifestatiile de strada si asta din primul moment din care au intrezarit un risc de a le fi afectate finantele personale. Si lucrurile stau intr-un mod asemanator in celelalte tari. Doar in Romania, in pofida eforturilor intreprinse de sindicate sau de partide, extrem de putini oameni au iesit in strada, cu toate ca masurile economice le afectau nivelul de trai in mod direct si cu mult mai sever decat in oricare alta tara. Au iesit chiar la inceput, cand se discuta de taierile salariale si de pensii nu numai ca valoare, ci, in special, din punctul de vedere al incalcarii unui principiu, al dreptului de proprietate. Apoi, cand discutiile s-au referit mai mult la aspectele strict financiare, la nivelul de trai, s-a ajuns chiar la situatiile mai mult decat ciudate ca la o demonstratie sa nu participe decat organizatorul, respectiv o singura persoana. Si asta atat in Bucuresti, cat si in provincie.
Dar acum, in momentul in care discutia nu are nici o conotatie materiala, ci se rezuma la o problema de principiu, la valoarea unui om, Raed Arafat, si la valoarea unei institutii devenita pentru multi un simbol, SMURD-ul, mii de oameni ies in strada in mod spontan, fara sa fie nevoie nici de eforturile sindicatelor si nici ale partidelor.
Mi se pare ca din aceste reactii ale romanilor trebuie inteles un lucru extrem de important. Ei nu reprezinta catusi de putin acea masa amorfa si inerta despre care au incercat sa discute multi comentatori… Dimpotriva, ei reprezinta oameni reactivi, oameni vii, care tin la principiile si la valorile lor. Si tin la ele cu mult mai mult decat la aspectele materiale! Sunt oameni care, in sensul distinctiilor lui Fromm, stau sub semnul lui a fi, sub semnul demnitatii, sub semnul valorilor care i-au definit de-a lungul istoriei. Si asta nu prin exacerbari nationaliste. Acum, ei au reactionat in sprijinul unui sirian, dar care, prin intreaga lui activitate, a demonstrat ca este mai roman decat multi romani.
Nu reactivitatea oarba si nu exacerbarea valorilor material-financiare cred ca pot defini vitalitatea unui popor! Iar, in ultimii ani, aceasta simplificare cred ca a reprezentat o tentatie majora. Vitalitatea unui popor cred ca depinde in primul rand de valorile lui morale si spirituale si cred ca, exact contrar unor idei ce risca sa fie acreditate, poporul roman si-a pastrat aceste valori, el stand mult mai mult sub semnul lui a fi decat a lui a avea… Asta cred ca poate fi demonstrat, de exemplu, si de medicii care prefera sa munceasca in Romania pentru un salariu de 200-300 de euro, in timp ce ar putea pleca oricand in strainatate pe salarii de zeci de ori mai mari. Ceea ce ii anima este pasiunea, este credinta, in virtutea careia cei din SMURD sunt gata sa-si riste viata in fiecare zi. Deci eu cred ca avem nenumarate dovezi ca Romania este o tara vie, un popor viu… Ca exista si foarte multe uscaturi, din pacate mult prea multe uscaturi, cred iarasi ca este o evidenta… Dar nu cred ca este o noutate aceea ca nu exista paduri  fara uscaturi…
Trebuie doar sa nu uitam ca adevaratele noastre valori (care tin, in ultima instanta, de faptul ca noi nu am incetat niciodata si nu avem cum sa incetam de a fi romani) nu au disparut, ci sunt mai vii ca niciodata. Si, daca nu vom inceta sa fim constienti de acest lucru si nu vom inceta sa ne aparam aceste valori ca un real bun comun, viitorul Romaniei nu poate fi decat cel intrevazut de Papa Ioan Paul al II-lea atunci cand a vizitat Gradina Maicii Domnului, asa cum a numit el, vatra legendara a poporului roman.