Rasu’-plansu’, pe un drum de munte
+9 
Acum cativa ani am fost cu o masina de teren pe minunatele drumuri din Bucegi. Din comuna Moroieni, satul Glod, celebru de cand s-au filmat aici socantele secvente pentru pelicula Borat, pana la Pestera si inapoi pana la Varful Dichiu si de aici pana la Babele si iarasi inapoi pana la cabana Cuibul Dorului, reintrand pe soseaua nationala 71, Targoviste-Sinaia. Un drum vechi de munte, greu, dar solid, extrem de pitoresc, prin aerul curat al platoului Bucegilor. Am pornit si anul acesta de la Cuibul Dorului spre platoul Bucegilor. Drumul proaspat asfaltat iti umplea inima de fericire. Iti venea sa strigi de bucurie ca aceasta zona minunata este acum accesibila si celor care nu dispun de o masina de teren. Doar ca drumul inca in lucru a si inceput sa se prabuseasca… Nu e de mirare, caci drumarii nostri – in neostoita lor munca pentru sifonarea banilor publici – nu vor sa stie ca nu poti turna asfaltul fara a face in prealabil necesarele lucrari de consolidare, caci altfel ploaia (caci mai si ploua cateodata!) il va spala, adica ii va macina baza si il va face sa se surpe. Astfel, un drum inca in lucru are deja nenumarate portiuni care au inceput sa se prabuseasca. Rezultatul? In loc sa transformam un drum dedicat celor special echipati intr-un drum turistic, deschis pentru toata lumea, il distrugem pentru a nu mai putea circula nimeni pe el. Nu este un lucru nou… Si – ca sa nu mai poti iesi din starea de rasu’-plansu’ – constati cu uimire ca ruta ocolitoare care iti este indicata la inceputul acestui drum in refacere care incepe de la Cuibul Dorului este… un drum mult mai prost!
Mult timp am crezut ca aceasta este o specialitate pur romaneasca. Asta pana nu am alergat si prin Grecia pe drumuri mai putin batute de turisti. Astfel, in Zagori, o superba zona muntoasa din nordul Greciei, locuita de vlahi, am alergat sute de kilometri pe minunate drumuri de munte, inguste, dar solide, pana ce am ajuns intr-o zona in curs de reabilitare. Rezultatul? Un cosmar! Drumul proaspat reamenajat se prabusea, pe alocuri plecase deja la vale peste jumatate din latimea soselei, astfel incat iti era frica sa nu se duca si crampeiul de sosea pe care urma sa treci, cu tine cu tot. Si, unde nu fugea soseua, cadeau bolovanii care o blocau si pe care trebuia sa-i dai la o parte de pe sosea, daca vroiai sa-ti continui drumul… Nu glumesc! Pentru conformitate, voi reveni cu povesti si cu imagini din Zagori! Aceeasi hotie, aceasi mentalitate… Daca nu ne oprim, in acest mod, nu avem cum sa nu ajungem si noi unde au ajuns grecii. Si pe nimeni nu intereseaza ca nu a furat tot poporul, de suferit si de platit vom suferi si vom plati cu totii. Asa ca ar trebui sa ne gandim mai bine! E pacat sa distrugem tara!