Now Reading
Salvare sau dezastru?

Salvare sau dezastru?

Sunt persoane care considera ca prin actuala schimbare de putere ne-am salvat si altele care considera ca ne-am prabusit. Care este adevarul?
Discutiile care se poarta risca sa creeze un adevarat haos ideatic. Motiv pentru care cred ca este util sa incercam sa facem putina ordine, analizand macar cateva dintre problemele care risca sa confuzeze grav discursul actual.

Aritmetica. Adulata si hulita. Orice “economie”, a unei familii, a unei afaceri sau a unui stat, trebuie sa tina cont de banala aritmetica sau va acumula un deficit ce duce la faliment. Dar deficitul nu este neaparat rau. Aritmetica poate fi pozitiva si pot sa fiu mereu pe plus, vanzand tot ce am, pana ajung homeless, si poate fi negativa si pot sa fiu si pe minus, imprumutandu-ma sa cumpar un mijloc de transport cu care insa sa castig de doua ori mai mult decat am imprumutat. In acest caz, aritmetica de moment este negativa, dar cea care comporta un ciclu investitional poate fi pozitiva. Analiza initiala comporta insa un risc de evaluare. Daca am cumparat un lucru inutil, pierderea va fi sigura. Apare astfel necesitatea de a tine cont atat de aritmetica de moment, cat si de cea a ciclului investitional. Decizia tine de o analiza de risc care transcede insa cu totul simpla aritmetica. Ca atare, nu ne putem lipsi de aritmetica, dar nu ne putem restrange la ea. Apar cel putin doua concluzii simple. A vinde ce ai doar din considerente aritmetice, fara a tine cont de consecinte, inseamna autodistrugere. A investi fara a analiza cum se inmultesc banii investiti este tot o autodistrugere. Astfel, acuratetea contabila este absolut necesara, dar deciziile revin celui ce are abilitatea de a intelege evolutia economiei pe durata investitionala, pentru a intelege daca va rezulta o pierdere sau un castig. In plus, trebuie asigurat creditul investitional, ceea ce poate reprezenta o problema. Culmea este ca noi am avut si inca mai avem la dispozitie 30 de miliarde de euro nerambursabili pe care am refuzat sa-i folosim.

Limbaj si comportament.
Astazi stim ca si animalele au un limbaj propriu si un comportament social. Oamenii au un limbaj si un comportament specific, adaptat diferitelor situatii. Iar comunicarea este predominant non-verbala. Modul in care limbajul si comportamentul exponentilor unui grup pot afecta viata acelei comunitati este impresionant. Cel mai sugestiv exemplu cred ca il reprezinta experienta dintr-o rezervatie africana in care un grup de elefanti facea ravagii, considerandu-se in final ca singura solutie ar fi aceea de a fi eutanasiati. Atunci un cercetator a observat ca toate exemplarele erau tinere si le lipsea un autentic animal dominant si a sugerat solutia de a introduce in grup o femela cu o varsta apreciabila care sa faca ordine. Destul de repede acceptata ca femela dominanta, grupul a revenit la un comportament normal, specific turmelor de elefanti. Trebuie sa invatam din acest exemplu ca atunci cand o societate are drept modele persoane al caror limbaj si comportament contravin regulilor sociale pericolele sunt imense si derapajele nu au cum sa intarzie. Intr-o comunitate scolara, in familie, intr-un loc de munca sau in societate, rolul liderului este covarsitor. Atat timp cat exemplul liderilor este negativ lucrurile vor derapa, cu siguranta, extrem de repede. Ceea ce s-a vazut si la noi. Problema moralei, a moralitatii nu poate fi ignorata. Legea morala, ce se cade si ce nu se cade, este intr-o societate chiar mult mai importanta decat problema legii, mai ales ca atunci cand devine un titlu de glorie din a sta peste lege, din a ignora legea, efectul posibil al acesteia devine precar si problematic.

Incredere si motivare.
In familie, in sport, in armata si in orice institutie sau afacere, increderea joaca un rol esential. In absenta increderii isi face aparitia suspiciunea care roade totul de la temelie. Orice manager stie ca afacerea nu poate avea succes daca personalul nu este motivat. Acelasi lucru il stiu dascalii sau antrenorii. Nu exista performanta fara motivare. Factorul psihologic joaca un rol esential. El poate duce o firma prospera la faliment sau poate salva o afacere aflata in pragul falimentului. De aceea, sarcina principala, a oricarui politician, a oricarui om de stat, este insuflarea increderii, motivarea oamenilor. Doar increderea si efortul lor poate aduce progresul. Apoi esentiala este orientarea corecta a energiilor astfel eliberate.

Coerenta si haos.
Cel mai usor este de instaurat haosul. El se instaureaza aproape singur, de la sine. O stie orice gospodina. Daca nu face periodic ordine, casa va fi cuprinsa de dezordine. Daca nu ne controlam gandurile, discursul, actiunile noastre vor sari mereu, in mod necontrolat, de la un subiect la altul, de la o idee la alta. Acelasi lucru se intampla si in societate si in orice colectiv. Este datoria managerului, a omului de stat, a legiuitorului sa asigure coerenta planurilor si a actiunilor. Dar ce se intampla atunci cand insasi legiuitorul, insasi omul de stat se contrazice, schimba mereu discursul si introduce haosul? E greu de descris, dar e simplu de vazut urmarind ce s-a intamplat in Romania zilelor noastre.
Divide et impera. Dezbina si stapaneste. Proverbul comporta si el doua aspecte. Cel imediat. Dezbinand, stapanesti mai usor. Dar si un aspect care vizeaza ce urmeaza ulterior. O societate dezbinata apare ca lipsita de aparare in fata oricaror provocari. Iar provocarile sunt continue si nenumarate. La limita, experienta cea mai trista a istoriei o reprezinta razboiul civil. Dar orientarea de antagonizare a diferitelor categorii sociale nu este nici ea cu nimic mai putin nociva. Dimpotriva, coeziunea sociala este cea care da forta si sanse reale unei societati. Si, uitam prea des, unde-s doi puterea creste…

Nationalism si globalizare.
Nu cred ca exista valoare care iesind din matca ei naturala sa nu poata deveni malefica si aberanta. La fel este si nationalismul. Dar cel care duce la intoleranta si chiar la pogrom este inainte de toate o boala. O boala foarte grava. Dar nu o sa interzicem iubirea, pentru ca, innebunind, din iubire poti ucide. Apoi trebuie inteles faptul ca natiunea nu tine in primul rand de aspectul etnic. Statele Unite ale Americii constituie una dintre cele mai puternice natiuni, iar mandria de a fi american poate reprezenta un exemplu. Iar America este formata din cele mai diverse comunitati etnice. Iar mandria de a fi american nu a slabit, ci a crescut pe masura ce a evoluat globalizarea. Astfel, cred ca e greu de gasit minciuna sau aberatie mai mare decat aceea de a combate sentimentul national prin clamarea globalizarii si prin anatemizarea extremista. Nationalismul sanatos este un fundament de neinlocuit al progresului, al dezvoltarii si succesului unei tari. Depasirea postbelica a ostilitatii majore franco-germane nu s-a realizat prin subminarea sentimentului national in cele doua tari, ci dimpotriva. Tandemul franco-german care a condus la Europa unita a mers mana in mana cu intarirea sentimentului si respectului national in cele doua tari. Europa unita si in general globalizarea nu pot avea succes, nu se pot bucura de o reala vitalitate decat gratie fortei motrice a sentimentului national. Acolo unde acesta este vital comunitatea progreseaza, acolo unde el se atrofiaza, comunitatea intra in criza. El reprezinta principala forta de motivare, mobilizare si de coeziune. La noi, subminarea sentimentului national cred ca reprezinta una dintre cele mai grave atentate la viitorul Romaniei.

Pragmatismul si goana dupa bani.
In mod cert, traim intr-o lume pragmatica, in goana dupa succes, un succes cat mai rapid si mai rasunator, care stie ca time is money, in care castigatorul tinde sa ia totul. De aici si pana la a spune ca nu conteaza decat banul nu mai este doar un pas. Dar un pas devastator. Acel pas care face ca, la noi, spre deosebire de lumea civilizata, cel ce s-a suit intr-un gipan sa se creada stapanul lumii. Este intr-adevar o lume in mare masura dominata de bani, in care institutiile financiare, capitalul, joaca un rol mereu mai important. Banul asigura o anumita dinamica a lumii. Dar coeziunea acestei lumi, posibilitatea insasi de a exista a acestei lumi nu este data de bani sau, in orice caz, nu in primul rand de bani. Vitalitatea si sanatatea unei societati este data de valorile ei culturale, de coeziunea si relatiile dintre membri ei, de increderea si coeziunea ce o caracterizeaza. Succesul unei firme nu se realizeaza doar prin cointeresare materiala, prin bani, ci in egala masura prin cultura organizationala, prin motivarea personala, care nu se traduc in bani. Din pacate, acestea sunt elemente ce scapa de prea multe ori discursului nostru public.

Legi si constitutie.
Cred ca suntem singura tara in care constitutia se reinterpreteaza zilnic in functie de noi interese conjuncturale. O democratie autentica, precum cea britanica sau cea americana, reuseste sa pastreze stabilitatea intelesurilor constitutionale timp de secole. La randul lor, legile sunt indelung analizate, discutate si negociate intre putere si opozitie pentru ca, odata adoptate, sa poata fi imediat aplicate in mod clar si pastrate apoi neschimbate peste mai multe legislaturi. A scoate o lege inaplicabila si a o schimba apoi la cateva luni este un adevarat atentat la bunul mers al Cetatii. Legiferarea este apanjul parlamentului si nu poate fi conceputa in afara dialogului. Ignorand dialogul si punand totul sub semnul autoritatii discretionare, actul legislativ nu are cum sa nu migreze dinspre parlament spre guvern. In acelasi timp, legislatia nu are cum sa nu devina instabila, contradictorie si, in final, inaplicabila. Caracterul neconstitutional a mereu mai multor legi si ilegalitatea a mereu mai multor prevederi si masuri guvernamentale, ce duc la interminabile litigii, iar apoi ignorarea hotararilor judecatoresti decade practic un stat din statutul lui constitutional si democratic. Dincolo de haosul astfel generat cu repercusiuni grave in plan diplomatic si economic este menit sa conduca la un efect catastrofal din punct de vedere al educatiei, practicilor si convingerilor ce sunt induse in Cetate, menite sa compromita in chiar esenta ei stabilitatea si echilibrul Cetatii.

Dictatura si democratie.
Dupa dictaturile de dreapta si de stanga ale secolului XX, tindem sa reducem dictatura la cea realizata sub amenintarea pustii. Dar exista si alte modele dictatoriale. Democratia se bazeaza pe vointa comuna a unei societati constiente, in cunostinta de cauza. Cum iti poti impune in mod autoritar vointa in fata unei adunari decizionale? Cel mai simplu e sa extinzi numarul celor care voteaza, acordand dreptul de vot unor persoane straine de subiect pe care le poti manipula usor sau confuzandu-i pe cei ce formeaza acea adunare. De aceea confuzia, haosul ideatic si problematic, lipsa de instructie, falsele probleme puse in discutie, lipsa de informare reprezinta premizele unei “dictaturi democratice”. In plus, disiparea raspunderii si discreditarea institutiilor. Din pacate este exact situatia in care ne gasim astazi in Romania.
Situatia internationala. Criza este departe de a fi trecut. Criza datoriilor suverane se agraveaza. Economia este in declin intrandu-se iarasi in recesiune. Romania este ea insasi, din punct de vedere tehnic, deja, din nou in recesiune. In schimb, Polonia nu a cunoscut recesiunea, dar a avut o cu totul alta viziune. Directia pe care trebuie sa mearga proiectul european este departe de a se clarifica. Austeritatea este mereu mai criticata, la nivel european si mondial, de chiar corifeii domeniului economic. Credibilitatea Romaniei, atat in plan economic si politic, cat si diplomatic, este in continua scadere. Iar credibilitatea este cea mai imporatanta in aceasta ecuatie. Sunt auspicii foarte proaste, nu numai pentru Romania. Si aceasta este situatia actuala pentru orice guvern.

Situatia Romaniei.
Din punct de vedere financiar cel mai grav este faptul ca datoria Romaniei a crescut in acesti ani la cote greu sustenabile, mai ales pentru o economie mereu mai slaba. Iar multi analisti estimeaza ca aceasta va continua sa creasca, nu numai anul acesta, ci si in anii viitori. Astfel, masurile de austeritate nu au rezolvat problemele cu care ne confruntam, ci dintr-un punct de vedere chiar le-au agravat. Este vorba tocmai de continuarea cresterii datoriei, dublata de o scadere a potentialului economic. Pierderea cea mai grava o reprezinta insa demobilizarea populatiei, degringolada morala, pierderea increderii in clasa politica, politizarea administratiei prin indepartarea specialistilor, haosul programatic si institutional, haosul legislativ, neutilizarea fondurilor europene, banii irositi in proiecte fara sens, fraudele care ne pun in situatia de a returna o parte si din putinele fonduri europene absorbite, cu riscul de falimentare a unor comunitati locale, sentimentul de neputinta in fata unei coruptii generalizate, pierderile suferite, atat in privinta investitilor straine, cat si a intreprinderilor romanesti, in special in cadrul microintreprinderilor si a intreprinderilor mici si mijlocii.
Fenomenul aparent confuz petrecut in acesti ani este simplu de inteles, daca urmarim cele cateva elemente punctate mai devreme. Aflati sub presiunea unei crize globale, negand-o insa mult timp, nu am vrut initial sa tinem cont de constrangerile aritmetice si nici de cele economice, pentru ca am avut o succesiune de ani electorali. Apoi am luat aritmetica drept lege suverana, ignorand cu totul legile economice, ignorand efectele actiunilor noastre, adancindu-ne astfel in criza. Ne-am distrus ce aveam si am aruncat banii pe lucruri care nu produceau. Am creat un haos legislativ, fiscal si ideologic. Am antagonizat categorii profesionale si sociale, am distrus increderea si am demobilizat oamenii si institutiile. Am eliminat specialistii din sistem, astfel incat am anulat necesarul filtru profesional fata de initiativele policienilor si am redus la tacere factorii de competenta. Am creat cel putin perceptia ca suverana este coruptia.

Motiunea de cenzura.
In conditiile nemultumirilor, a lipsei de incredere si a degringoladei mereu mai vizibile, mai ales dupa protestele nonviolente din acest an, evolutia fara un program credibil de relansare economica si fara nici o sansa de absorbtie reala a fondurilor europene crea o stare extrem de periculoasa de asteptare letargica a alegerilor. Condamnarea clasei politice ca intreg, a institutiilor democratice in general si dezarmarea in fata unei coruptii receptate ca suverane creau riscul de compromitere a democratiei insasi. Motiunea de cenzura aduce astfel sansa unei schimbari de directie. Nu in sensul de creare artificiala peste noapte a bunastarii, ceea ce ar fi pe termen mediu si lung devastator, ci in sensul de reconfigurare a unei perspective, a unui plan, a sperantelor si in primul rand al instaurarii unui alt mod de comunicare, al increderii si respectului, al coeziunii sociale, al revigorarii sentimentului national, al simtului de raspundere pe care fiecare trebuie sa-l aiba fata de aceasta tara. Este vorba de refacerea increderii si a respectului. Este vorba de necesitatea unui alt mod de comunicare.
Motiunea aceasta isi produce astfel efectele in ceasul al doisprezecelea. Si aceasta fara a discuta care partid sau care politician este mai bun sau mai rau, ci pur si simplu din constatarea faptului ca drumul urmat a ajuns deja pe marginea prapastiei. Ramane de vazut ce urmeaza.
Noul guvern. Noul guvern va fi investit pentru jumatate de an. Ca atare nu are cum, nu poate si nu trebuie sa isi propuna rezolvarea problemelor de fond ce vizeaza strategii si masuri pe termen lung. El poate insa si trebuie sa abordeze lucrurile cu luciditate, sa indrepte ceea ce se poate indrepta pe moment, fara riscuri, pentru a da un semnal populatiei, dar sa nu treaca la nici o masura care poate periclita echilibrul economic. In schimb, trebuie sa vina cu un discurs complet schimbat, care sa reintroduca increderea si respectul, coeziunea sociala, normalitatea, speranta in ziua de maine, convingerea ca morala si legea nu au disparut.

Problema comunicarii, a comportamentului, a respectului.
Sentimentul ca tara apartine cetatenilor care sunt respectati si consultati. Asta da! Asta este esential si trebuie instaurat de la inceput. Sau, daca nu, vom avea o sansa ratata. Politica nu  se face fara compromisuri, dar trebuie sa se vada clar ca se renunta la compromitere, la actiunile compromitatoare bazate pe dispretul fata de cetatean. Si, poate, in primul rand, noul guvern trebuie sa introduca rapid o transparenta absoluta, atat a decizilor politice, cat si a exercitiului bugetar. Informatia cu privire la fiecare cheltuiala si fiecare angajare de cheltuiala trebuie sa fie imediat accesibila publicului larg. In privinta banului public nu poate exista ideea de secret. Daca noul guvern reuseste sa repuna problema increderii, a respectului, a sperantei si a coeziunii sociale, actionand absolut transarent, va genera acea necesara schimbare, pe moment mult mai importanta decat orice masura economica, creand premisele ca apoi, dupa alegerile generale, sa se poata trece la o reala reconstructie a tarii. Din punct de vedere economic, esential ar fi sa ia masurile organizatorice necesare pentru a permite apoi o absorbtie ultrarapida a fondurilor europene si pe baza acestor masuri sa poata negocia o prelungire a termenelor in care putem beneficia de aceste fonduri. De asemenea, ar trebui sa pregateasca masurile necesare pentru ca dupa alegerile generale sa se poata trece imediat la o depolitizare a administratiei prin concursuri reale care sa aduca pe functii numai profesionisti angajati prin contracte cu clauze de performanta. Tot atunci tebuie realizata o reforma fiscala reala, care sa contribuie la relansarea economica si la eliminarea haosului legislativ. Pe scurt, sa introduca ordine si predictibilitate.  Astfel, ar putea pune acum bazele unei viitoare cresteri spectaculoase a Romaniei in viitorii doi ani.
In acelasi timp trebuie sa fim constienti ca, in logica luptei politice si, mai ales, a politicianismului nostru original, noului guvern i se vor intinde nenumarate capcane si procese de intentie carora va trebui sa le faca fata.

Concluzie.
Astfel, daca se va lasa sedus de masuri populiste sau va cadea prada diferitelor capcane, afundandu-se in dispute fara sens, in acuze si justificari, daca isi va lasa contaminat limbajul si atitudinea promovand mahalagismul si vulgaritatea damboviteana, noul guvern nu va putea decat sa pecetluiasca un adevarat dezastru. Daca va reusi insa sa impuna o transparenta perfecta a actului guvernamental, a cheltuirii banului public, pastrand un limbaj civilizat, motivand si unind societatea in promovarea interesului national, renuntand la dezbinare si jignire, atunci el poate cu adevarat pregati o relansare a Romaniei, care sa devina realitate dupa alegerile generale din toamna. Prin respect si incredere, Romania poate accede la viitorul pe care il merita.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top