Sub machiaj
Astazi, lucrand la o campanie de comunicare, impreuna cu directoarea de marketing si vanzari a unei companii cu care am mai derulat proiecte interesante de-a lungul timpului, am hotarat, totusi, sa iesim putin, pentru o mica pauza, intr-un parc cu miros de tei… Sa ne limpezim si, mai apoi, sa ne structuram ideile… Insa, dupa ce ne-am mai clarificat cat de cat lucrurile in privinta proiectului, ridicandu-ne privirea de la aspectele punctuale, n-am reusit sa ne bucuram de minunatia aceea de parc… Lucrurile intamplate in aceste zile si discutiile referitoare la reorganizarea Romaniei erau mult prea apasatoare…
Si acea femeie puternica, care stie ce-i acela marketing si stie si cat e de greu in vanzari, mi-a marturisit ca a fost la Marasesti, a citit numele tuturor celor cazuti si a plans. A stat acolo si a plans. Si pentru cei stiuti, si pentru cei nestiuti. Si-am plans si astazi in parc… Ca apoi, cu machiajul usor refacut, sa ne intoarcem la proiectele in curs. Numai ca sentimentele noastre nu se pot ascunde sub un pic de machiaj…
Iar sentimentul romanesc mai exista, indiferent ce ar crede unii sau altii, sau oricat ar incerca sa-l nege, sa-l ignore, sa-l inabuse! Si mai stiu ca Europa nu se poate construi prin anularea ideii de natiune. Ca Europa ne vrea ceea ce suntem de fapt – romani!