Now Reading
Grecia, inca o sansa

Grecia, inca o sansa

Rezultatele alegerilor de ieri din Grecia au alungat spaima unei catastrofe iminente, a unei iesiri imediate a Greciei din zona Euro. Reactia euforica de prim moment, justificata si de inteles, nu corespunde insa deloc perspectivelor ce ne asteapta. Nu trebuie uitat faptul ca actualul castigator al alegerilor elene a fost exclus in 1992 din partidul sau, din cauza nationalismului sau exacerbat, infiintand apoi un partid nationalist cu care nu are succes si se reintoarce, in 2004, in Noua Democratie. In 2011 el s-a opus masurilor de austeritate impuse Greciei, dar astazi reprezinta insa, fara indoiala, sansa ca Grecia sa continue incercarile de restructurare esuate pana in prezent si pastrarea tarii in zona Euro, incercari ramase insa pana in prezent fara rezultate. In acelasi timp, nu trebuie uitat ca neonazistii au intrat si ei in parlament obtinand 18 mandate, iar miscarile de strada ale extremistilor si anarhistilor au luat amploare. Europa este dispusa astazi sa renegocieze unele termene si alte aspecte minore ale planului de restructurare. Dar in ce masura Grecia va reusi sa duca aceste reforme la bun sfarsit este un mare semn de intrebare.
Imposibilitatea de plata a datoriilor nu este un lucru nou pentru Grecia, ci o situatie repetata de nenumarate ori dupa infiintarea statului grec modern in 1829. Perioada postbelica a inceput cu un cumplit razboi civil, 1946-1949, pentru a continua cu o lunga perioada de instabilitate politica pana la dictatura militara, respectiv Regimul Coloneilor din 1967-1974, urmata de o perioada de crestere rapida a inflatiei. Primita in 1952 in NATO si in 1981 in UE, Grecia intra in 2001 in zona Euro. In toata aceasta perioada conducerea revine in primul rand Miscarii Socialiste Panelene, PASOK, si partidului conservator Noua Democratie, principalele doua partide ale tarii, fondate in 1974. Grecia a ramas insa in permanenta un spatiu deschis ideilor anarhiste, unul din momentele importante in care acestea s-au evidentiat prin lupte de strada fiind decembrie 2008, cand starea de nemultumire generala a condus, amplificata si de moartea unui tanar de 15 ani ucis de politie, la violente extreme si la decorarea catedralei din centrul Atenei cu simboluri anarhiste.
De la intrarea in U.E. si pana astazi Grecia a acumulat datorii uriase fara a reusi insa sa realizeze investitii care sa creeze o perspectiva viabila economiei elene. Coruptia, evaziunea fiscala, proasta organizare si functionare a administratiei de stat au creat si continua sa creeze grave probleme Greciei. Planul de austeritate impus in acesti ani, in loc sa conduca la o reala reorganizare a statului, a condus mai mult la grave disfunctionalitati care au afectat inclusiv servicii elementare pentru un stat modern, precum serviciul de salubrizare. Nemultumirea populatiei este astfel justificata. Dar lucrurile nu se pot rezolva prin neplata taxelor, prin inchiderea sau abandonarea obiectivelor de interes turistic si printr-o productivitate in scadere.
Spre deosebire de Romania, Grecia a marit insa in acesti ani veniturile populatiei la un nivel care excede intru totul veniturile reale din care acestea ar trebui acoperite. In Europa s-a realizat o apropiere importanta a niveluliui de trai din Grecia si in general din zona de sud fata de statele dezvoltate din nord, dar fara a asigura si veniturile locale necesare pentru a le sustine. Alaturi de disfunctiile grave ale administratiei de stat si alaturi de coruptie, acestea reprezinta elementele majore care incep sa iasa in evidenta odata cu agravarea acestei crize. Depasirea ei necesita, fara indoiala, un efort major din partea statelor dezvoltate pentru a acoperi deficitul existent, dar si un efort dureros din partea statelor zdrobite de criza pentru a constientiza, a accepta si a depasi carentele lor profunde. Iar aceasta depasire cred ca apare mereu mai clar ca nu o vor putea realiza fara un al doilea sprijin major, de aceasta data logistic. Care necesita insa o acceptanta din partea acestor state si un nou efort din partea statelor dezvoltate.
Tocmai din cauza acestui nesfarsit anamblu de dificultati s-au inmultit vocile celor care cer o separare sau chiar o spargere a U.E. Unii o cer pentru ca incep sa constientizeze adevaratele dimensiuni ale efortului necesar pentru a salva zona Euro, iar altii – pentru ca inca nu inteleg faptul ca restructurarea lor reprezinta o conditie sine qua non a propriei salvari. Fara aceste restructurari, in U.E. sau in afara ei, Grecia si celelalte tari cu probleme nu pot evita o prabusire.
Exista insa si o greseala grava in modul in care este abordata problema restructurarii, punandu-se accentul prea mult pe cifre, pe diferitele deficite. Ar trebui abordata inainte de toate problema mentalitatilor, atat a celor din administratie, cat si a populatiei in ansamblul ei. Caci fara aceasta nu se va putea realiza nimic, ci, dimpotriva, lucrurile vor continua sa se degradeze. Iar coruptia este numai un aspect al acestei probleme. Cu aceasta ajungem la o problema fundamentala a zilelor noastre. Am construit de ani si ani o adevarata filosofie si o veritabila religie a consumului. Acesta devenind scop, motivatie si valoare de referinta, am creat o grava problema morala si de coeziune a societatii, dar si una mai serioasa de relatie a individului cu sine si cu lumea. Iar aceasta a devenit obiectul unei extrem de periculoase globalizari. Raul este usor de facut, dar cu mult mai greu de reparat…
In Romania ar trebui sa urmarim cu atentie evolutia situatiei din Grecia si din celelalte state afectate de criza, nu numai pentru ca aceasta ne afecteaza direct sau indirect si pe noi, ci, mai ales, pentru a ne intelege mai bine pe noi insine. Atat timp cat coruptia nu poate fi starpita sau macar ingradita, atat timp cat nu reusim sa ne rezolvam problemele care franeaza dezvoltarea economica, cat timp nu facem nimic pentru a creste coeziunea sociala si raspunderea individului fata de Cetate, cat timp nu facem nimic pentru a repune in drepturi invatamantul, va fi greu sa speram intr-un viitor mai bun. Iar Grecia ne ofera o lectie din care avem enorm de mult de invatat, in special ceea ce nu trebuie sa facem!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top