Blue Flag

In sfarsit, se pare ca am realizat si noi, ca turismul nu se dezvolta investind in frunze luate de vant. Este incurajator sa constati ca oficialii nostri redescopera importanta calitatii. Acum 40 de ani era o problema pentru romani sa gaseasca o camera de hotel pe litoral, pentru ca aproape totul era plin cu straini. E adevarat, minunea nu a durat mult. Dar a fost posibila. Astazi, hotelurile de pe litoralul nostru sunt goale, dar romanii prefera sa mearga in Bulgaria…
In 1987, cu ocazia Anului European al Mediului a fost lansat programul Blue Flag ca program FEEE, Foundation for Environmental Education in Europe, program lansat la nivel local deja din 1985, in Franta. Programul era menit sa promoveze plajele si apoi si marinele care satisfac anumite standarde de calitate, atat in privinta calitatii apei, cat si in privinta serviciilor asigurate. La acest program a aderat si Romania in 2002, dar a pierdut rapid steagurile pe care a reusit sa le obtina, astazi nemairamanand decat unul singur, detinut de o plaja privata din Mamaia, in timp ce Bulgaria are deja mai mult de zece steaguri albastre, la nivel global fiind acordate in prezent peste 3800 de steaguri in 46 de tari. Importanta acestora consta in faptul ca turistii din majoritatea tarilor dezvoltate se orienteaza inainte de toate in functie de acest criteriu in alegerea destinatiei pentru vacante, steagul albastru reprezentand principala garantie pentru un sejur reusit.
In aceste conditii, este de salutat prioritatea pe care si-a stabilit-o Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului de a lua masurile necesare, astfel incat litoralul romanesc sa poata dobandi cat mai multe steaguri albastre si sa reintre astfel in zona de interes turistic. Prima masura preconizata, aceea de a trece plajele din nou in administrarea autoritatilor locale, reprezinta, fara indoiala, inlaturarea principalei probleme a litoralului nostru. Caci administrarea plajelor de foruri ce nu au nici un interes direct in dezvoltarea turismului si in dezvoltarea comunitatilor locale nu poate crea decat disfunctionalitati majore si un climat propice satisfacerii unor interese personale. Dar sa speram ca aceasta trecere se va face sub un control suficient de sever pentru a putea preintampina si derapajele de care ne-am lovit mai demult si care pot compromite litoralul definitiv. In acelasi timp, in mod evident, plajele nu reprezinta singura problema a litoralului nostru. Sectorul hotelier are la randul lui suficiente probleme. Iar organizarea serviciilor adiacente cred ca ridica poate cea mai serioasa problema dupa cea a plajelor. Calificarea si disciplinare personalului reprezinta iarasi o problema care nu poate fi neglijata. Si, in fine, uriasa noastra problema… Infrastructura. Fara drumuri si cai ferate nu se poate imagina o dezvoltare reala a turismului.
Poate cel mai interesant ar fi de realizat o documentare in Croatia pentru a vedea cum o tara, distrusa acum doua decenii de razboi, a reusit sa renasca dezvoltand un turism invidiat chiar si de catre tari precum Grecia sau Italia si a carui calitate si atractivitate creste rapid de la an la an.
In mod cert, se poate si la noi! Pentru aceasta este insa necesar ca importanta litoralului romanesc sa fie constientizata nu numai de ministerele implicate si pe care Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului incearca sa le antreneze in acest demers, ci si de factorii locali care au de jucat un rol esential. Dar, poate, cel mai important este modul in care se vor mobiliza agentii economici si populatia acestei zone. Caci, in ultima instanta, primii beneficiari ai unei renasteri a litoralului romanesc il reprezinta tocmai cei ce locuiesc pe litoral. Ei sunt cei care astfel vor avea ocazia sa-si gaseasca mai usor un loc de munca bine platit sau sa inceapa o afacere de succes, pentru a nu mai vorbi de interesul direct al agentilor economici activi in acest moment in zona. De ei depinde in primul rand ca turistii sa fie intampinati de oameni primitori cu care sa se poata intelege intr-o limba de larga circulatie, sa gaseasca o atmosfera placuta si degajata, fara sa fie inoportunati de cersetori, fara sa se teama de borfasi, fara sa fie asaltati de tot felul de oferte dubioase cu produse furate sau contrafacute. Iar climatul pe care il gasesti intr-o statiune sau intr-un oras nu depinde doar de autoritati, ci mai ales de localnici. Fara sa-si dea seama, ei sunt primii care contribuie la faptul ca turistul va fi incantat sau scarbit de ce gaseste in acel loc. Si trebuie sa fim constienti ca din acest punct de vedere avem inca enorm de multe de facut. Va fi insa usor daca vom invata sa nu mai fim nepasatori atunci cand vedem cum vecinul arunca gunoiul pe strada sau pe geamul masinii, atunci cand il vedem facand scandal etc. etc. Trebuie sa invatam sa ne comportam pe strada si in locurile publice si sa luam atitudine fata de cei care nu respecta normele de convietuire civilizata. Trebuie sa invatam macar una sau doua limbi de circulatie si asta nu inseamna a renunta la identitatea si demnitatea nationala, ci, dimpotriva, a indeplini o obligatie de onoare fata de Cetate, daca vrem ca intr-adevar sa putem iesi si noi in randul lumii. Si mai inseamna ceva, inseamna sa intelegem importanta asistentei si responsabilitatii sociale si din perspectiva dezvoltarii turismului. Caci nu este nici o placere sa-ti petreci concediul printre cersetori, homeless-i si drogati. Evident, acestea sunt deja probleme comune tuturor zonelor ce spera sa se poata dezvolta din punct de vedere turistic. Iar Romania are un potential turistic imens de care insa, din pacate, ne batem joc de mult prea mult timp. Poate ca a venit timpul sa ne trezim.