Candva, la Epidavros

Asta primavara, la Epidavros, am ajuns odata cu un grup de liceeni francezi. Felul in care vibreaza aerul, modul uimitor in care poarta sunetele, constructia magnifica si scaunele de piatra iti cer parca si tie sa te joci cu sunetele, cu vorbele, cu soaptele, sa te lasi ademenit de lumea aceea de demult cu eroi, cu zei, cu personaje mitice, cu oameni…  Insotiti de profesoara lor, la solicitarea acesteia, cativa liceeni, cu o franceza impecabila si un sarm incredibil, au pasit in centrul scenei recitand din antice piese grecesti. In aplauzele colegilor lor, raspanditi in intreg amfiteatrul, pentru a asculta versurile rasunand chiar si in cele mai indepartate locuri. I-am aplaudat si eu. Asa se face scoala! Colindand lumea, jucandu-te, descoperind locurile pe care au pasit si ceea ce au construit cei care ti-au stat inainte. Ii simti altfel dupa ce stai pe scaunele pe care au stat si ei, dupa ce pasesti pe scenele pe care au pasit si ei… Nu mai raman fraze goale intr-un manual mai mult sau mai putin inspirat.
Cand sa plec de la Epidavros, tocmai sosea un alt grup de adolescenti. Americani, cred. Faceau haz de vechea cabina telefonica amplasata la intrare. Nu mai vazuzera asa ceva decat prin filme! Li se parea atat de antica si de demult! La cat de repede se schimba lumea, lucruri de acum cativa ani sunt deja istorie si parca ai nevoie de bilet ca sa le descoperi intr-un muzeu…
Amintindu-mi de calatoria mea la Epidavros, mi-am dat seama ca placerea jocului este esentiala nu numai in procesul invatarii, ci si in business. Te prinde, te pasioneaza, te ajuta sa construiesti. Si-apoi incepi un alt joc, in care regulile se mai schimba, directiile pot fi surprinzatoare, dar pentru care ai nevoie de aceeasi pasiunde, de aceeasi implicare, de aceeasi flexibilitate si adaptabilitate, de aceeasi deschidere… Cateva randuri despre placerea jocului si lumea businessului – in cel mai recent numar al revistei Business Woman.