Plimbare la Slanic Prahova
Daca iubesti muntele si te-ai saturat de aglomeratia de pe Valea Prahovei, poti alege sa-ti petreci week-end-ul pe Valea Teleajenului, pentru a descoperi imprejurimile statiunii Cheia, pentru a te opri la pastravaria de la Izvoarele sau pentru a urca la Muntele Rosu. (Aceasta ruta este si o varianta excelenta pentru un drum rapid de acces spre Transilvania.)
Insa de la Valenii de Munte merita sa te abati putin si la stanga, unde, la doar cativa kilometri, te asteapta statiunea Slanic Prahova. Poti descoperi aici Salina Unirea, pentru vizitarea careia trebuie sa-ti iei haine destul de groase, temperatura in salina fiind de doar de 12 grade, iar umiditatea fiind sensibil mai mica decat la suprafata. Cu liftul – care iti da oarece emotii, ce-i drept! – cobori in 90 de secunde la 208 metri adancime, pentru a descoperi salina plina de turisti dornici sa admire culorile incredibile ale peretilor de sare.
Din 1970, de cand s-a inchis exploatarea industriala inceputa in 1943, salina a devenit obiectiv turistic. Aici au fost excavati aproape opt milioane de metri cubi de sare, astazi salina avand o suprafata de aproape opt hectare. Datorita aerosolilor, salina este vizitata pentru proprietatile sale terapeutice, dar copiii sunt incantati de locurile de joaca si de terenurile de sport amenajate aici.
Evident, odata ajuns in Slanic Prahova merita sa vizitezi si Muzeul Sarii, gazduit in Casa Camarasiei, construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea si refacuta in 2002-2003, respectand tehnicile traditionale. Inaugurat in 2003, muzeul expune atat minunate cristale de sare, cat si unelte si utilaje utilizate de-a lungul timpului pentru exploatarea sarii, care aici s-a realizat, intr-un mod rudimentar, de sute de ani.
Slanicul nu e insa cunoscut doar datorita uneia dintre cele mai mari mine de sare din Europa, ci si ca statiune balneoclimaterica. Situata la aproximativ 400 de metri altitudine, statiunea este inconjurata de dealuri cu paduri de stejar si livezi de pomi fructiferi. Drumuri incredibile te conduc prin locuri cu adevarat pitoresti pana in valea Doftanei, a Varbilaului sau a Teleajenului. Statiunea este bogata in izvoare de ape cloruro-sodice, dar si in lacuri formate in gropile vechilor saline, precum Baia Rosie, Baia Baciului sau Baia Verde, folosite atat ca stranduri, cat si pentru tratament balnear. Aici traieste o specie de racusori ale caror corpuri se transforma, in timp, in acel namol atat de cautat si care se mai gaseste si la Techirghiol.
Merita sa te plimbi si pana la Muntele Verde si, daca alegi sa o iei apoi inspre Teisani, vei descoperi o padure tanara, dar absolut superba. Intamplarea a facut sa trec prin aceasta padure dupa ploaie, iar aburul care se ridica te facea sa te simti ca intr-o poveste de neuitat… Si sunt atatea povesti superbe pe care le poti descoperi la nici o suta de kilometri de Bucuresti, incat nu poti decat sa spui cu drag si cu entuziasm: Romania, te iubesc!
P.S. La “condica de sugestii” pentru imbunatatirea serviciilor as mentiona liftul funny freaky care unora le poate da palpitatii… Poate mai mult din cauza aspectului, dar cred ca e si acesta un punct de vedere ce ar trebui luat in considerare.
